Metalele rare nu formează zăcăminte distincte, se află în mineralele de plumb, zinc și cupru datorită razelor ionice apropiate, fapt ce duce la substituirea acestora. Sulfurile reprezintă sursa de recuperare a elementelor rare care sunt subproduse ale metalurgiei minereurilor neferoase. Cadmiul apare în sulfurile de zinc, cupru și plumb în cantități de zeci, sute sau mii de grame/ tonă de minereu sau ppm – părți/milion. Zăcămintele din zona Baia Mare și Borșa au valori mari ale conținutului de cadmiu. În blenda (sulfura de zinc) zăcămintelor Baia Sprie, Cavnic – Bolduț, Băiuț – Văratec, din munții Țibleș și Toroiaga sunt cantități mai mari decât în majoritatea zăcămintelor de pe glob (în medie de ordinul 5000 – 8000 ppm).(1)
Cadmiul este toxic pentru organism, indiferent de cantitatea acestuia, alături de plumb, mercur și arsen.
Baia Mare a fost afectată de prezența cadmiului din industria metalurgică, însă acest flagel continuă prin intermediul apelor de mină provenite din perimetrele miniere abandonate, care va fi amplificat în viitor dacă nu se intervine.
Studiile efectuate în anii 80 în Baia Mare au evidențiat suprafețe contaminate cu cadmiu de ordinul miilor de hectare, problemă care se considera diminuată în timp, după închiderea metalurgiei.
Cadmiul se poate fixa pe particulele de sol, fiind absorbit de către plante prin extracția radiculară, iar ulterior ajungând în fructe și legume. Este dovedit faptul că acest element afectează negativ creșterea plantelor prin extracția nutrienților, având o mobilitate ridicată în soluri. Cadmiul se bioacumulează, ajungând în final la om. Prezența zincului în sol în concentrații mari mărește absorția cadmiului în plante. În mediul acvatic, cadmiul se acumulează cu ușurință în lanțul trofic, devenind foarte toxic pentru fauna acvatică și cu o mare disponibilitate chiar la concentrații scăzute.
În literatura de specialitate sunt numeroase studii privind contaminarea cu cadmiu, mobilitatea acestuia, inclusiv pentru zona Baia Mare.
Cadmiul substituie zincul în structura unor enzime cu rol funcțional în țesuturi și organe, este biopersistent, acumulându-se în organism, în special în rinichi și ficat. Cei mai afectați din organism sunt tubii nefrotici din rinichi prin creșterea eliminării prin urină a proteinelor cu molecule mici. Aceste afecțiuni sunt ireversibile. De asemenea, afectează sistemul osos prin osteomalacie și osteoporoză. Dieta scăzută în calciu și fier mărește absorția cadmiului.
Cadmiul este absorbit în sânge, după care trece în ficat, pancreas, prostată și rinichi, cei din urmă fiind cei mai afectați și cu o eliminare foarte lentă, prin urină. Durata medie de înjumătățire a cadmiului în organism este de circa 20 de ani. În unele țesuturi, cadmiul inhibă fosforilarea oxidativă și diminuează sinteza ADN-ului.
În literatura de specialitate este cunoscut cazul intoxicării cu cadmiu, boală denumită „Itai - Itai” (provine de la strigătele pacienților suferinzi) generată de o uzină de rafinare a zincului în Japonia prin consumul orezului irigat cu apa unui râu poluat cu cadmiu. Această boală este caracterizată printr-o proteinurie tubulară cu osteomalacie și o fragilizare mare a oaselor.
Analizele pe probe de alimente, apă și suspensii prelevate de asociația noastră au demonstrat contaminarea din județul Maramureș din cauza apelor de mină dispersate în rețeaua hidrografică, sol și ape subterane.
(1) Ianăș Mihail – Elemente rare/ critice din subsolul României, Editura Agir, București, 2023
Ianuarie 2024