Sistarea activității miniere a fost considerată ca o acțiune prin care se vor anula probleme de mediu, însă au fost create condițiile patologiei viitoare. Abandonarea mineralelor de sulfuri polimetalice și expunerea la factori de mediu (apă și oxigen) au condus și vor conduce în continuare la un fenomen denumit drenaj acid prin care se vor elibera cantități din ce în ce mai mari de metale grele în mediu. Dovadă în acest sens stau râurile a căror toxicitate este vizibilă și în continuă extindere.
Asociația Go Green Resources a prelevat probe de apă, sedimente și alimente care au fost determinate în laboratoare acreditate. Acestea au pus în evidență depășiri alarmante ale metalelor grele.
Metalele grele provenite din perimetrele miniere sunt transportate de apele din rețeaua hidrografică pe distanțe foarte mari, ceea ce duce la acumularea lor în întregul lanț trofic.
Până în prezent nu au fost dezvoltate proiecte pentru stoparea poluării ( în afară de acesta ), în condițiile în care acest fenomen este în continuă creștere. Statisticile medicale arată o creștere a cazurilor oncologice în Maramureș, dar și incidența unor boli care pot fi asociate contaminării cu metale grele.
Metalele grele sunt grupate în două categorii din punct de vedere al toxicității:
- Metale toxice în orice doză (plumb, cadmiu, mercur, arsen etc.)
- Metale necesare organismului, însă în cantități bine definite (orice depășire devine toxică).
Se cunoaște faptul că organismele vii sunt constituite din elemente chimice, inclusiv metale cu rol esențial în funcționare, dar dacă există aport excesiv de aceste metale, se produc dezechilibre, la fel ca și lipsa lor. Acumularea de metale grele în organisme peste limitele studiate și cunoscute devine toxică.
Dacă se produce o eliberare constantă și intempestivă de metale grele în mediu în cantități mari, acestea în mod inevitabil vor duce la o supraîncărcare, contribuind la depășirea dozelor care afectează organismele vii. Situația metalelor grele provenite din perimetrele miniere și transportate preponderent de apele din rețeaua hidrografică este dată de acumularea acestora în sedimente care vor fi transportate pe distanțe foarte mari și vor contribui la bioacumularea acestora. Din aceste sedimente toxice se formează hrana pentru fitoplancton și zooplancton, care vor fi consumate de pești și ulterior de om. Consumul acestora va duce la acumularea de metale grele în organismul uman. O parte din apa din perimetrele miniere și din apa de suprafață contaminată va pătrunde și va alimenta pânzele freatice, infestându-le pe zone foarte extinse. Apele contaminate vor duce la acumularea de metale grele în întregul lanț trofic.
Până în prezent nu au fost dezvoltate proiecte pentru stoparea poluării și campanii de informare, în condițiile în care amploarea acestor fenomene este în creștere. Pentru o parte din perimetre, apele de mină se acumulează în subteran, ceea ce va duce inevitabil la deversarea acestora în mediu.
Intoxicarea cu mai multe metale grele produce un fenomen de amplificare a toxicității prin efectul sinergic al acestora. Prin fenomenul de substituție al unor elemente chimice esențiale din organism de către alte elemente toxice, care produc disfuncționalități severe, devine cu atât mai grav, cu cât organismele au deficiențe ale elementelor esențiale.
Cadmiul având o structură atomică asemănătoare zincului, îl substituie în structura unor enzime importante în țesuturi și organe, ceea ce determină apariția unor disfuncționalități majore. Cadmiul este absorbit în sânge, trece prin ficat, pancreas, prostată și rinichi, afectând în mod deosebit rinichii.
Plumbul este toxic în orice doză și are capacitatea de a înlocui calciul din organism. Deficiența de calciu favorizează concentrarea plumbului. Plumbul ajunge în sânge legat de hematii, urmând distribuirea acestuia în organele cu țesuturi moi (ficat, rinichi, plămâni, splină, creier, mușchi, inimă), ulterior se depozitează în oase și dinți, unde rămâne fixat zeci de ani.
Mercurul este un toxic cumulativ care produce afecțiuni ale sistemului nervos central. Perimetrele miniere din zona Maramureș conțin minerale care au în compoziție mercur.
Arsenul se acumulează în țesuturile bogate în keratină, acumularea acestuia fiind legată de cancerul pulmonar, al vezicii urinare, al rinichilor, al cancerului de piele, ficat și prostată. Principala expunere a populației este prin apă și alimente contaminate.
Nichelul este considerat un toxic uman important, cunoscut pentru abilitatea lui de a forma carcinoame. O bază importantă de date arată o strânsă corelație între expunerea la nichel și cancerul pulmonar. Principala cale de expunere a populației nefumătoare este prin alimente și apă.
Manganul este un element cu rol vital în unele procese fiziologice, însă excesul se acumulează în ficat, rinichi și creier, ducând la simptome variate precum ciroza hepatică, distonie (spasme involuntare), policitemie (boală rară a celulelor sangvine din măduva ososasă). Neurotoxicitatea indusă în creier prezintă simptome similare cu boala Parkinson. Studiile efectuate în domeniul minier, metalurgic, sudură pe persoane expuse pentru o perioadă lungă de timp la mangan au arătat afecțiuni neurologice.
Fierul este un element esențial în metabolismul corpului uman, dar devine toxic peste o anumită limită (depășirea de 60 mg/kg corp) conduce la o toxicitate severă, chiar mortalitate. Excesul de fier favorizează producerea de radicali liberi și alte reacții oxidative care degradează lipidele, ADN-ul și alți constituenți celulari.
Zincul este un oligoelement esențial pentru organism, dar concentrațiile ridicate duc la intoxicații. Toxicitatea acestuia crește în prezența cuprului și cadmiului prin fenomenul de sinergism. Excesul de zinc afectează metabolismul fierului și cuprului, cauzând anemie.
Cuprul este un element esențial pentru organismele vii, însă excesul produce efecte toxice la nivel celular mai severe decât al altor elemente care nu sunt esențiale (nichel sau cadmiu).
Analizele efectuate pe probe de apă, sol și alimente din zona Maramureș arată valori care pun în pericol sănătatea populației prin efectul de bioacumulare.
De asemenea, în ultimii ani a fost demonstrat efectul cancerigen al silicei cristaline asupra plămânilor, stomacului, intenstinelor, esofagului și rinichilor [1]. Silicea cristalină este partea componentă în proporție de peste 50% a prafului antrenat de pe iazurile de decantare din jurul Băii Mari.
Dacă nu ne vom implica pentru a sensibiliza autoritățile și în acest domeniu, vom suporta consecințele.
[1]https://monographs.iarc.who.int/wp-content/uploads/2018/06/mono100C.pdf
14 Iulie 2023