În prezent se discută aprins despre criza energetică pentru că este cea care ne atinge rapid şi pe toți. În spatele acesteia urmează cea alimentară (mult discutată), însă cea a metalelor este pregnantă, dar mai puțin dezbătută. Necesarul de metale este în creștere, fiind proporțional cu nivelul de dezvoltare şi mai ales cu gradul de urbanizare. Mult timp s-a crezut faptul că furnizarea de materii prime minerale este a țărilor mai puțin dezvoltate şi că țările dezvoltate vor fi creatoare de tehnologii. În ultimele două decenii acest raport s-a schimbat semnificativ prin viziunea şi strategia unor noi imperii care au înțeles mai bine viitorul. Preţul metalelor a atins cote istorice, iar pentru dezvoltarea tehnologiilor de vârf, inclusiv pentru energiile verzi sunt necesare mari cantități de metale rare, pământuri rare, metale prețioase, cupru etc. Comunitatea Europeană este dependentă de aceste resurse şi plătește din ce în ce mai mult. Situația este critică şi se va accentua la fel ca în cazul energiei.
Producția minieră mondială a crescut an de an de la 11,3 miliarde tone în 2000 la 17,9 în 2019, însă în Europa producția a scăzut cu 27,9%, în timp ce în Australia a crescut cu 144,7% şi în America de Nord cu 23,2%. Producția mondială de nichel a crescut cu 140,1%, iar producția de minereu de fier cu 154,1%, explicând necesarul de dezvoltare (World mining data 2021 – în acest document mineralele sunt considerate sângele vital al economiei). România are importante resurse şi a avut capacități de producție pe care le-a distrus pas cu pas, fără să înțeleagă consecințele. Cel mai îngrijorător este faptul că nici acum nu conștientizează conducătorii noștri aceste aspecte. Acum trebuie să se acționeze, pentru a valorifica potențialul de resurse minerale de care dispunem, inclusiv cel de uraniu. Trebuie redeschise minele care au rezerve, perimetrele miniere care au fost cercetate, deschise şi pregătite în diferite stadii, pentru a ieși din acest impas.
Autovehiculele cu norme stricte de poluare, cele hibride, electrice, au nevoie de metale pentru: catalizatori (platină, paladiu, rodiu etc), baterii (litiu, cobalt, pământuri rare etc), semiconductori (galiu, telur etc), ecrane (inclusiv pentru telefoane – necesită 17 elemente chimice: indiu, lantan, terbiu, disprosiu, europiu etc); producerea energiei verzi – panouri solare, eoliene (telur, cadmiu, argint, indiu, galiu, germaniu, aluminiu, cupru). Telefoanele mobile au de asemenea nevoie de: aur, argint, crom, wolfram, cobalt (metale care vin şi din zonele de conflict din Africa unde se realizează o exploatare rudimentară şi cu consecințe dramatice pentru sănătate şi mediu). Prețurile acestor metale au crescut foarte mult în ultima perioadă (ultimii doi ani sau chiar în ultimul an): de peste 3 ori la litiu, paladiu, praseodim, galiu; de peste 5 ori la disprosiu; de peste 7 ori la neodim, terbiu; preţul telurului a crescut şi variat de 6 – 7 ori din 2017 până în ianuarie 2022 (telurul a fost descoperit în România la Zlatna şi obținut în perioada existenței metalurgie şi în Baia Mare). În România sunt perimetre cercetate care nu au intrat în exploatare sau au fost exploatate pentru metale prețioase, cupru, plumb, zinc, care dețin majoritatea metalelor, considerate azi strategice (de exemplu: europiu, disprosiu, titan, zircon – în Lăzarea şi Jolotca). Perimetrele care pot fi redeschise sunt numeroase, necesită analiză rapidă şi voință politică.
În contextul actual al războiului, merită să cunoaștem poziția Rusiei în domeniul exploatării resurselor minerale, care este un jucător important, pe locul 3 (în 2019) cu o producție anuală de 1,685 miliarde t (cu o valoare de 421,049 miliarde dolari), după China cu 4,324 miliarde t (cu o valoare de 583,714 miliarde dolari) şi SUA cu 2,335 miliarde t (cu o valoare de 555,067 miliarde dolari). Paladiu este un metal rar, foarte căutat pentru catalizatori, iar Rusia a produs 92 900t din 221 819t producția mondială. La diamante (gem) a produs 25 804 591 carate din totalul de 77 888 380 carate, diamante (ind) 19 466 621 carate din 58 313 745 carate (producția mondială). Trebuie menționat faptul că Kazahstanul (cu influență rusă) este cel mai mare producător de uraniu 26 895t din totalul de 64 418t. România nu mai produce uraniu, dar dorim să dezvoltăm energia nucleară.
Pentru pământurile rare (atât de necesare) China este cel mai mare producător, cu 132 000t din totalul mondial de 202 315t în anul 2019 ( https://www.world-mining-data.info/wmd/downloads/PDF/WMD2021.pdf și 269 203t în anul 2021 https://www.world-mining-data.info/wmd/downloads/PDF/WMD2023.pdf ). Datele sunt preluate din documentul care sintetizează toate producţiile mondiale miniere.
Reiterăm faptul că noi pledăm pentru exploatarea şi valorificarea mineralelor în condiţii tehnologice cu impact minim de mediu. Dacă se realizeză aceste exploatări şi procesări în ţări subdezvoltate sau care ignoră protecţia mediului, se va genera un impact mare de mediu care se va transfera pe toată planeta. Ţările avansate tehnologic şi cu norme de mediu pe care le respectă, pot contribui la diminuarea impactului global prin implicarea în acestă industrie. Opiniile pe acest subiect sunt prezentate pe site-ul asociaţiei.
Vezi și starea exploatării resurselor minerale în lume.
https://www.ribafarre.com/fr/por-que-debes-reciclar-tu-movil-y-que-metales-hay-en-su-interior/14 Martie 2022