Despre praful pe care îl inhalăm

Expunerea la praf din mediul în care trăim este inevitabilă. Organismul are capacitatea de a elimina o anumită cantitate de praf prin diferite forme, inclusiv prin sistemul limfatic, însă problema pentru sănătatea noastră o reprezintă expunerea şi inhalarea unei cantități mai mari decât cea pe care organismul o poate elimina, în special cel sclerozant sau toxic care interacționează cu organismul. Praful are diferite compoziții şi granulometrii, care îl face să pătrundă mai mult sau mai puțin în căile respiratorii şi să devină inert (nesclerozat) sau sclerozant (conduce la distrugerea sistemului respirator). Acumularea prafului care nu provoacă leziuni în plămâni (praful inert) determină pierderea capacității pulmonare, stare reversibilă, adică eliminarea acestuia din organism prin îndepărtarea de zona expusă, practicarea sportului sau mișcarea în aer curat etc. Problemele de sănătate sunt agravate de inhalarea prafului sclerozant, care provoacă leziuni ireversibile. Praful cel mai nociv este dat de forma cristalină a silicei (cu boala silicoză) şi azbestul (cu boala azbestoză).

Trebuie o distingere între tipul de praf pentru a evalua riscul privind sănătatea publică, bazându-ne pe experiența acumulată în mediul profesional, în special pe cel minier, unde a fost bine studiat şi ulterior reglementat. Pentru România, în special în Baia Mare şi împrejurimi, pare că această experiență profesională a fost ignorată atunci când s-a luat decizia de a închide şi ecologiza perimetrele miniere, mai ales pentru iazurile de decantare. Aceste iazuri sunt constituite din particule fine (praf) cu compoziția mineralogică predominant formată din silice cristalină – praf sclerozant. În acest fel sunt îndeplinite condițiile de risc atât de compoziție cât şi de granulometrie. Silicoza a fost boala minerilor, însă ca un blestem al iresponsabilității va fi şi a celor care nu lucrează în mină, dar au neșansa să fie în proximitatea iazurilor de decantare. Silicoza este cunoscută de foarte mult timp, descrisă din secolul XVI. Un caz celebru a fost a lui Spinoza (1632…1677), filozof, teolog etc, reprezentant al panteismului modern, care s-a îmbolnăvit de silicoză şi moare prematur datorită prafului inhalat de la șlefuirea lentilelor. Silicoza este întâlnită în numeroase medii profesionale, expunerea în mediul de viață (antrenări frecvente de praf silicogenic din regiuni aride sau deșerturi, depozite nereabilitate etc), inclusiv la confecționarea blugilor cu aspect uzat obținut prin sablare. Ecologiștii în blugi rupți şi uzați (de noi) ar trebui să reflecteze şi asupra acestui aspect, că poate cineva ca ei să fie deja bolnav de silicoză (pozele cu Greta Thunberg în blugi şi cu o varietate vestimentară arată că ecologismul nu este atât de simplu dacă îi analizăm toate fețele).

În mediul profesional au fost limitate valorile admisibile a pulberilor (fracția respirabilă) pentru expunere de 8 ore la:

-silicea cristalină → 0,1 mg/mc cuarț; 0,05 mg/mc cristobalit și tridimit;

-marmură → 5 mg/mc.

Diferența între cele două forme de praf este semnificativă: de 100 ori pentru cristobalit și tridimit față de marmură și de 50 ori pentru cuarț față de marmură. Acest aspect a fost reglementat prin lege din punct de vedere al conținutului mineralogic, care face diferența între praful inert și cel sclerozant sau cancerigen. Praful format de pe iazurile de decantare în care a predominat silicea cristalină sau cel generat de tăierea sau măcinarea în diferite situații a rocilor cu conținut de silice cristalină reprezintă un risc major pentru sănătatea populației.

Azbestul este un alt praf care a născut numeroase controverse până când studii indubitabile au dovedit nocivitatea. Sub denumirea de azbest sunt 6 compuși minerali cu structură fibroasă, cu proprietăți termorezistente, rezistență mare la tracțiune, rezistență la agenți chimici, proprietăți ce au permis o largă utilizare. La sfârșitul secolului XIX din azbest se produceau peste 3 000 de produse. Cel mai cunoscut produs cu fibre de azbest sunt plăcile de azbociment sub denumirea de internit, utilizat pentru acoperiș. Efectele negative asupra sănătății au fost observate din perioada romană, descrise de Pliniu cel Bătrân. În 1928 este definită boala azbestoza. Omenirea învață destul de greu din lecțiile trecutului, iar unii au întârzieri greu de explicat. În anii sfârșitului de secol XX, majoritatea țărilor lumii civilizate au luat măsuri radicale de interzicere şi gestionare a azbestului. România a acționat legislativ într-un târziu pentru interzicere, dar nu şi gestionare. În mod fatal orașul Baia Mare se acoperea cu azbest în perioada interziceri în altă lume. În acest fel avem prafurile sclerozate peste tot: pe acoperiș, împrăștiat la marginea cetății, în natură şi arii protejate, pe străzi după furtună sau vânt, la distracțiile de drifting pe iazuri etc. În mod inexplicabil o parte dintre cei care trebuiau să vegheze la gestionarea acestor practici păguboase au ajuns în funcții mai mari, devenind un fel de guru al politicilor de mediu din România, întemeietorii asociațiilor de mediu etc. Ce ne rămâne de făcut? Să ne manifestăm ca societate civilă şi să strigăm până vom fi auziți.

Praful sclerozant – toxic nu este un praf oarecare așa cum s-a exprimat ministrul nostru, din ministerul de resort responsabil de starea iazurilor de decantare (Ministerul Economiei, anul 2022 – într-un interviu despre praful din iazurile miniere). Determinările cu PM2,5 sau PM10 pun în evidență granulometria prafului (sub 2,5 sau 10 micrometri), nu şi conținutul mineralogic (cuarț, tridimit, cristobalit, silicați fibroși – azbest). Pentru aceste componente ale prafului limitele sunt mult mai restrictive.

12 Februarie 2023

Studiile prezentate în raportul Organizației Mondiale a Sănătății din anul 2012 au demonstrat efectul cancerigen al silicei cristaline asupra plămânilor, stomacului, intestinelor, esofagului și rinichilor. Acest raport prezintă o sinteză a studiilor realizate în ultima perioadă de timp prin care se dovedește certitudinea relației de cauzalitate dintre silicea cristalină și cancer. O parte din studii au evidențiat o relație între silicea cristalină, arsen și cancer, fără a se putea face o delimitare netă. Institutul Național de Sănătate Publică, în Ghidul Informativ privind noul cadru legislativ din România 2020, preia informațiile din raportul IARC (International Agency for Research on Cancer) privind riscul de cancer al silicei cristaline.

Toate aceste studii au fost realizate în condițiile de expunere a oamenilor într-un mediu profesional, acolo unde exista sursa prafului silicogenic, însă când populația este expusă unui astfel de praf în afara mediului profesional, riscul este același, dar într-o formă absurdă deoarece aceste iazuri ar fi trebuit acoperite, confinate, conform prevederilor legislative în vigoare (Normativul Tehnic privind depozitarea deșeurilor). În timp ce aceste surse există, ele vor genera praf în suspensie în cantități semnificative pentru localitățile din proximitate. În cazul Iazului Bozânta, aceste aspecte sunt evidențiate prin fotografiile realizate în ultimul timp, în care se poate vedea nivelul coronamentului iazului prin existența conductei de transport a sterilului, care se afla amplasată pe coronament la un nivel inferior în timpul activității, iar acum această conductă în cea mai mare parte este suspendată la înălțimi de 1 ... 2 m față de nivelul actual al digului ( poza de mai jos ).

Conținutul mineralogic al materialului din iazurile de decantare (în special din jurul Băii Mari, Cavnic, Băiuț etc.) este predominat de cuarț – silice cristalină. În lucrarea Resursele minerale ale României, volumul 2, publicată la Editura Academiei Române, 2017, pentru iazul Bozânta, valorile de cuarț sunt cuprinse între 56,35 și 68,35 %, iar pentru iazul Plopiș – Răchițele (valea Cavnicului), conținuturile sunt între 64,7 și 77,7%. Aceste valori arată faptul că riscul este mare pentru populația expusă la praful antrenat de pe aceste iazuri.

Lipsa de informare în privința expunerii la acest praf se remarcă inclusiv prin practicarea drifting-urilor pe suprafața iazului.

24 Iulie 2023