Frânele dezvoltării

Penuria din prezent de materie primă de bună calitate pentru construcții durabile (infrastructură rutieră și feroviară, construcții civile și industriale) grevează dezvoltarea economică. Nordul județului Maramureș este blocat de lipsa drumurilor care ar putea face legături între obiective importante. UAT Săpânța se învecinează cu UAT Baia Mare prin peisaje montane impresionante, însă fără legături rutiere care să faciliteze accesul către aceste peisaje. În zona Săpânței se află structuri geologice cu andezite de foarte bună calitate, resursa ideală pentru o infrastructură care ar permite dezvoltarea turismului și valorificarea resurselor naturale în mod sustenabil. Lipsa de viziune a celor care decid, ipocrizia din domeniul protecției mediului (crearea de arii protejate) a dus la constrângeri, unele absurde. Versanții abrupți cu andezite nealterate nu permit dezvoltarea unui sol pe care să se fixeze vegetație, doar câțiva copaci care nu pot fi valorificați din lipsa masei lemnoase în raport cu accesibilitatea. Cu toate acestea, terenul este în fond forestier, iar scoaterea lui pentru a valorifica adevărata resursă (piatra) este o aventură procedurală și financiară. În acest fel, blocăm dezvoltarea zonei, deși există resurse. Introducerea în arii protejate nu a condus la protecția mediului, dimpotrivă.

În județul Maramureș și la limita cu județul Satu Mare se află o zonă montană insuficient valorificată, tocmai din lipsa infrastructurii rutiere. Materia primă pentru construcția drumurilor se află pe tot traseul viitoarelor rute. Este necesară anularea acestor constrângeri legislative.

În curând se vor finaliza lucrările la barajul Runcu, cu un lac de acumulare într-un cadru natural deosebit. Topografia terenului permite dezvoltarea unei stațiuni turistice care poate concura cu multe zone renumite, cum ar fi Colibița.

Rețeaua de drumuri care ar deschide și pune în valoare zona montană, ar putea fi:

- Baia Mare – Săpânța – Mara – Sat Șugatag – Sighetu Marmației;

- Săpânța – Certeze;

- Cicârlău – Ilba – Nistru spre Negrești Oaș;

- Băiuț și Poiana Botizei (Țara Lăpușului) - Botiza;

- drumurile istorice ale Maramureșului de la Borșa până la Poienile de sub Munte, pe limita cu Ucraina; „drumul Mariei Terezia” (din Munții Țibleșului la topitoria de fontă din Lăpuș); drumul Groșii Țibleșului – Botiza sau Groșii Țibleșului – Dragomirești; drumul pe sub Creasta Cocoșului care făcea legătura între Maramureșul istoric și Baia Mare (legat de haiducia lui Pintea Viteazul) etc.

Drumurile istorice au fost construite cu multă trudă, în lipsa tehnologiei de azi. Acum, cu tehnologie și resurse financiare, nu sunt nici măcar redeschise.

Din analiza noastră, încă mai sunt întreprinzători care au capacitatea tehnică să valorifice resursele minerale/ roci utile în scopul dezvoltării unei infrastructuri de drumuri și construcții, însă trebuie îndepărtate constrângerile care stau în calea dezvoltării. Soluția se află în mâinile politicienilor, să schimbe absurditățile din legislație.

Drumurile care ar face legătura cu Ucraina din zona montană a nordului României, ar reprezenta sursa de dezvoltare și schimb cultural al Maramureșului Voievodal cu țara vecină, Slovacia și Polonia. Această dezvoltare de infrastructură ar permite reașezarea Maramureșului Istoric în centrul Europei, nu doar din punct de vedere geografic. Centrul geografic al Europei se află la aproximativ 20 km de Sighetu Marmației, în orașul Rahău din Ucraina, pe teritoriul vechiului Voievodat al Maramureșului.

Faimoasele păduri greu de scos din fond forestier în raport cu volumul și calitatea pietrei cu care putem construi durabil.

28 Martie 2024