Noi și resursele

În condițiile războaielor, creșterii populației cu grad din ce în ce mai mare de urbanizare, dezvoltarea tehnologiilor, reconstrucția zonelor distruse de războaie etc., necesarul de resurse minerale crește substanțial. Miza conflictelor o reprezintă resursele naturale: minerale, apă potabilă, terenuri productive etc, care trebuie să satisfacă nevoile crescânde. România deține numeroase resurse pe care încă nu le poate valorifica, dimpotrivă, le compromite. Clasa politică din România cu autoritățile aservite, dacă nu înțelege starea de fapt, noi toți, riscăm consecințe greu de estimat.

În România au rămas foarte puține companii miniere, cum ar fi CUPRUMIN care exploatează zăcământul de la Roșia Poieni sau SALROM cu zăcămintele de sare și care dovedesc că poate exista minerit românesc rentabil cu inerentele probleme cauzate de controlul politic. Încă mai există ingineri care ar putea să-și asume responsabilitatea unor exploatări miniere raționale, dar pe un model cum ar fi cel polonez – KGHM: statul - acționar majoritar, listare la bursă și conducerea formată din profesioniști fără ingerințe politice. Problema resurselor financiare nu trebuie invocată pentru că sunt bănci dornice să susțină proiecte bine făcute, cu management performant și achiziția de tehnologii moderne. În ultimul timp au fost dezvoltate tehnologii în domeniul minier care utilizează inclusiv inteligența artificială, controlul poluării, refacerea mediului cu garanții financiare depuse în conturi sigure pe măsură ce se dezvoltă exploatarea și valorificarea resurselor. Având în vedere eficiența redusă a statului român în management, rămâne ca exploatarea resurselor să fie gestionată de companii private, însă au nevoie de o legislație predictibilă, inclusiv de o strategie de formare profesională susținută de guvern.

Scopul închiderii minelor din România a fost unul ascuns și a aparținut unui grup de indivizi cu interese personale și lipsiți de viziune pentru țară. Manipularea și gestionarea resurselor minerale a atins în România forme fără precedent, începând cu mineriadele și continuând cu degringolada din producție. Modul în care a fost abandonat mineritul și metalurgia a cauzat un impact de mediu, pe lângă cel social și economic, care va fi greu de controlat, iar unele consecințe sunt iremediabile (metalele grele împrăștiate pe suprafețe mari și infiltrate în pânzele freatice).

Pentru minele abandonate cu resurse neexploatate integral sau parțial și nerambleierea golurilor miniere (cu materiale cu rol de tamponare), soluția rațională este intrarea în aceste spații, recuperarea resurselor și rambleierea golurilor rămase pentru a stopa sau diminua reactivitatea sulfurilor.

Guvernul a emis o ordonanță de urgență nr. 77/21.06.2024 publicată în Monitorul Oficial nr. 595/26.06.2024 privind modificarea și completarea Legii minelor, cu o pledoarie neadecvată, lipsită de verticalitatea unei guvernanțe proprii, cu un amestec de idei fără cap și coadă. Motivația principală care trebuia de mult înțeleasă a redeschiderii minelor era tocmai riscul de mediu și deficitul de resurse minerale din economia românească. Printr-o strategie coerentă bazată pe analize și viziune clară, mineritul românesc trebuia revigorat cu mulți ani în urmă, așa cum a făcut-o majoritatea țărilor care a înțeles această miză. România nu trebuia să aștepte războaiele și directivele altora pentru a se trezi.

În 28 iunie 2024 Guvernul a emis o nouă ordonanță de urgență cu nr. 81 pentru înființarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon, care va înlocui Agenția Națională pentru Resurse Minerale. În motivarea acestei ordonanțe apare formularea „gestionarea durabilă și eficientă a resurselor minerale” (un concept de bun simț) „și obligațiile României privind reglementarea stocării geologice a dioxidului de carbon” (nu este clar ce implică aceste obligații), respectiv „necesitatea implementării la nivel național a Regulamentului (UE) 2024/1.252 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice” (trezirea tardivă a Europei în fața problemelor de asigurare a resurselor minerale și energetice). Autoritatea va fi finanțată integral din venituri proprii, ceea ce va duce la o încurajare din partea ei pentru facilitarea exploatării resurselor, însă există riscul suprataxării acestor activități, aspect ușor de dedus atât din ordonanță (art. 5) cât și din Ordinul nr. 374/2.10.2024 privind eliberarea permiselor de exploatare. Acest ordin realizat în mare grabă lasă o serie de întrebări privind condițiile de exploatare a anumitor substanțe minerale utile, în special nisipuri și pietrișuri, cu ambiguități privind albiile minore sau majore și exploatarea acestora sub nivelul hidrostatic. Pentru încurajarea exploatării resurselor abandonate în halde și iazuri de decantare, era necesară precizarea posibilităților de exploatare a produselor reziduale miniere și prin permis de exploatare, prin adăugarea noțiunilor de minerale și elemente chimice. Procedura de exploatare prin permis este mai simplă, cu resurse financiare și de timp mai reduse față de licență. Haldele și iazurile au volume mai restrânse și este urgentă valorificarea acestora din cauza impactului de mediu puternic generat.

România are nevoie de o lege a minelor coerentă și în corelație cu alte legi din domeniul forestier, al apelor, pădurilor, agriculturii, ariilor protejate, care să nu constituie constrângeri semnificative în exploatarea și valorificarea resurselor. În prezent, întreprinzătorii se confruntă cu bariere birocratice greu de trecut, unele la limita absurdului.

„Mari poeți de-a lungul vremii” (A. Păunescu) au descris starea de pe aceste meleaguri dată de „blestemul resurselor”. O. Goga în poezia „Noi” sintetizează criticile sale la starea de subjugare a poporului român. Pentru a surmonta toate acestea, trebuie să scăpăm de acest blestem.

11 Iulie 2024