Poluarea din perimetrele miniere cu impact de mediu pe râul Vișeu - Tisa

Mineritul Maramureșean are un impact major asupra mediului prin modul în care s-a realizat închiderea, atât local cât și pe zone îndepărtate, având efecte chiar și asupra țărilor vecine. În cazul perimetrelor miniere din zona Borșa, apele de mină contaminate ajung în râurile Cisla și Vaser, afluenți ai râului Vișeu, care se revarsă în râul Tisa, aflat la frontiera cu Ucraina (stat non-UE).

Particularitatea zonei Borșa este dată de faptul că în prezent este o regiune fără dezvoltare industrială sau de altă natură, însă cu potențial turistic. Dezvoltarea turismului într-o zonă poluată este pusă în pericol, având în vedere sensibilitatea turiștilor față de poluarea apelor cu metale grele, riscului de instabilitate a iazurilor de decantare (care au provocat numeroase pierderi materiale și de vieți omenești, inclusiv în zone turistice de-a lungul timpului), praf silicogenic antrenat de pe iazurile de decantare. Un astfel de exemplu este cel produs în apropierea localității Stava, o stațiune montană din nordul Italiei în 19 iulie 1985 la o mină de fluorit, cauzând moartea a 268 de oameni, dintre care peste 100 turiști.

Apele contaminate cu metale grele transportate de râul Vișeu în râul Tisa, pot declanșa conflicte de natură juridică cu statul vecin Ucraina. Relațiile României atât cu Ucraina cât și cu Ungaria sunt sensibile din multe puncte de vedere, iar în ultimul timp au fost numeroase probleme pe impact de mediu datorită transportului de deșeuri menajere pe râul Tisa (în special la inundații). Un accident produs la iazul Novăț în anul 2000 a generat un conflict în relațiile cu Ucraina prin poluarea cu metale grele.

În acest context, zona Borșa este sensibilă pentru dezvoltarea sa economică cu riscul de a pune în pericol proiectele viitoare turistice, dar și faptul că se află la frontiera cu un stat non-UE unde sunt transportați poluanți.

Accidentele din Maramureș produse la iazurile de decantare, primul în ianuarie 2000 la iazul Aurul care a declanșat isteria cianurii și reacția negativă la mineritul cu cianură, accident urmat într-un mod fatal de ruperea digului la iazul Novăț la o distanță de doar 3 luni față de primul, au provocat îngrijorări în întreaga lume privind siguranța acestor construcții și un impact negativ asupra activității miniere. Primul accident a provocat statul maghiar, iar al doilea accident, statul ucrainean, acuzând România pe toate căile de grave neglijențe. În prezent, aceste riscuri sunt: instabilitatea fizică a iazurilor de decantare prin ruperi de diguri și antrenare de material toxic și o poluare constantă prin eliberarea metalelor grele din apele de mină în râurile din România și țările vecine.

Zona Borșa a fost renumită pentru resursele sale naturale: minerale (minereuri complexe, ape minerale potabile, ape sulfuroase și sărate), păduri, peisaj montaj spectaculos, tradiții culturale specifice etc.

Închiderea mineritului a determinat sistarea bruscă a celei mai importante activități economice și a celui mai mare angajator, provocând un șoc social. Perspectiva zonei Borșa este dezvoltarea turismului prin valorificarea potențialului rămas. Acest potențial este pus în pericol prin modul în care s-a închis activitatea. Un cartier al orașului Borșa poartă denumirea de Băile Borșa, o stațiune balneară renumită, dar care în prezent este compromisă în totalitate. Pe râul Cisla, unde există potențial balnear (neutilizat în prezent) există un număr mare de halde de steril nereabilitate și iazul Colbu, reabilitat cu deficiențe majore. Potențialul turistic și balnear utilizat în urmă cu câteva zeci și sute de ani este în prezent neutilizat.

Resursele minerale au fost puse în evidență prin lucrări de prospecțiune, explorare și exploatare, în special cele de cupru (care în prezent reprezintă o miză economică mare), dar care în cea mai mare parte au rămas neexploatate. Zăcământul de cupru de la mina Gura Băii a fost exploatat într-o mică măsură, deschis și pregătit pe mai multe orizonturi, fără să fie exploatat. În contextul economic mondial și previziunile pentru necesarul de cupru, aur, argint și alte metale, zăcămintele din zonă vor deveni indubitabil exploatabile, reînviind activitatea minieră, însă pe alte baze.

În ciuda acestor riscuri de mediu, într-o manieră inexplicabilă, Maramureșul este într-o proporție mare considerată arie protejată, în care există aceste perimetre miniere. De asemenea, fără o înțelegere prea bună a fenomenelor din perimetrele miniere, autoritățile au decis să introducă în arii protejate majoritatea suprafețelor din perimetrul minier Borșa, fără o înștiințare sau încuviințare din partea REMIN S.A., deținătoarea de drept a licențelor de exploatare, responsabilă pentru perimetrele miniere. Problema transformării unor perimetre miniere în arii protejate contrastează cu situația din teren. Constituirea de arii protejate în perimetre miniere îngreunează în mod semnificativ acțiunile de ecologizare, de exploatare a produselor reziduale miniere sau exploatări noi în zăcămintele abandonate, închise etc. În acest fel, se constată că acțiunile autorităților competente și responsabile pentru protecția mediului au fost direcționate în proiecte nefezabile care nu au contribuit la rezolvarea problemelor, dimpotrivă, la adâncirea acestora.

13 Februarie 2023