Judeţul Maramureş se află într-un impas privind protecția mediului legat de două probleme grave: gestionarea deșeurilor menajere şi alta de cea a perimetrelor miniere. Exploatările miniere de sulfuri polimetalice (în România) oficial sunt închise, însă în realitate au fost abandonate, sub egida clasei politice care acum postează în soluții salvatoare. Dorim să reamintim că în toată lumea civilizată, închiderea minelor s-a realizat în baza unor studii şi programe responsabile şi asumate de autoritățile competente şi clasa politică. Fiecare țară sau chiar perimetru minier are particularitățile sale privind modul de exploatare a rezervelor, procesarea şi depozitarea deșeurilor miniere, pentru care trebuie să fie soluționate problemele în mod particular. Vom exemplifica doar două aspecte care acum au consecințe de mediu greu de reparat: în spațiile subterane au rămas cantități mari de sulfuri care sunt reactive perioade foarte lungi de timp; depozitarea pe iazuri a unor cantități mari de sulfuri şi în special pirită şi marcasită (responsabile de declanșarea reacțiilor de oxidare). Dacă decidenții reușesc într-un timp rezonabil să rezolve problemele depozitelor de deşeuri, pot fi credibili, însă pentru excavațiile subterane este greu de crezut, având în vedere experiența dânșilor şi a celor care-i consiliază. În judeţul nostru nu au reușit să construiască o groapă pentru deşeuri menajere, cu atât mai puțin să stopeze chimismul din perimetrele miniere. Poluarea nu este din cauza reziduurilor de la fostele galerii miniere (citat), este un fenomen mult mai complex care trebuia înțeles înainte de a închide minele. Legat de subiectul Băiuţ care reprezintă o poluare excesivă din perimetrele miniere (inclusiv iazuri), indignarea prezentă este dată de incapacitatea actualei conduceri a județului de a deszăpezi şi întreține drumul județean dintre Băiuţ şi Cavnic, o sarcină infinit mai mică față de cele miniere. Dorința şi putința declarativă este remarcabilă la clasa politică, însă capacitatea de înțelegere a profunzimii problemelor este îndoielnică şi ne rezervăm dreptul de a avea opinia că viitorul nu sună bine, nu sperăm la luminița de la capătul tunelului (pe sub Gutâi sau poate Neteda), ci mai degrabă la Maramureşul pe butuci.
Dorim să nutrim speranța că vom fi capabili să ne rezolvăm problemele, însă numai prin implicarea societății civile care poate fi parte la acest proces, iar clasa politică să fie capabilă să colaboreze pentru a găsi soluții împreună.Nu dorim să intrăm în polemici cu clasa politică, dimpotrivă, vrem să fim parteneri şi să dezbatem împreună problemele de mediu, economice şi sociale. În mare parte, parlamentarii şi ceilalţi aleşi din Maramureş sunt tineri, ceea ce implică o responsabilitate mai mare faţă de viitorul lor şi al generaţiilor viitoare. Parteneriatul dintre societatea civilă şi politic trebuie să funcţioneze pe principii de colaborare, iar această asociație își propune astfel de acțiuni.