Zăcământul Moldova Nouă a fost scos la licitație şi cumpărat de o firmă din Turcia, provocând indignare în rândul românilor. Din nepăsare şi ignoranță, ajutați de fantome, ne aflăm în această situație. Din înțelepciunea românească ‘‘Dă-i Doamne românului mintea cea din urmă‘‘ am ajuns să înțelegem faptul că am greșit atunci când am acceptat încet şi sistematic distrugerea artei şi științei exploatării, procesării şi valorificării resurselor naturale (resurse minerale, păduri, ape minerale şi termale etc). În domeniul mineritului, pe acest teritoriu a fost acumulată o experiență milenară cu aport de cunoaștere din numeroase culturi şi civilizații. Am avut școli la toate nivelurile, institute de cercetare, întreprinderi/companii de exploatare şi procesare, însă toate au dispărut în neant într-un timp foarte scurt. Companiile miniere de stat au fost lăsate să se distrugă, principiul de bază fiind „fură cât se poate”. România deține resurse importante, însă din anumite motive s-a crezut că acestea nu au valoare. În prezent, când prețurile metalelor sunt foarte mari, noi nu valorificam acest potențial, ajungând un popor pribeag. În lipsa capitalului necesar pentru exploatare, soluția rămâne apelul la capitalul străin sau împrumuturi pentru repornirea acestei industrii. Avem deja un model de exploatare de resurse – Roșia Poieni – a statului Român sau exploatările de sare, fapt ce arată că încă se poate, dar cu necesitatea unor schimbări (aspecte analizate în alte materiale). Companiile care investesc în exploatarea resurselor se lovesc de interesele meschine ale decidenților şi mentalitățile privind modul de gestionare a problemelor de mediu (probleme de credibilitate). Pe de altă parte avem o legislație ambiguă pe domeniul resurselor minerale, apelor, pădurilor şi mediului, la care se adaugă autorități neprofesioniste, lipsite de curajul luării deciziilor, de teama antrenării unei mase de ecologiști fără prea multe cunoștințe în acest domeniu.
Neputința statului Român s-a dovedit inclusiv în cazul lucrărilor de închidere sau conservare a perimetrelor miniere. Acestea se află azi într-o stare deplorabilă şi cu riscuri extreme pentru mediu şi sănătatea populației. Care este soluția la această problemă? Pentru multe perimetre, cea mai rezonabilă şi durabilă variantă este concesionarea zăcămintelor pentru exploatare şi asumarea sarcinilor de mediu de către companiile miniere.