Deșeuri menajere

IGNORANȚA ȘI IPOCRIZIA DIN GESTIONAREA DEȘEURILOR MENAJERE

Gestionarea deșeurilor în România a devenit o problemă cu impact de mediu foarte mare, în special în județul Maramureș unde s-a adăugat la situația istorică a deșeurilor miniere. În contextul actual în care populația nu acceptă construcția depozitelor de deșeuri, autoritățile nu sunt capabile să dovedească încredere, ne aflăm într-un cerc vicios în care pierdem toți.
Civilizația modernă produce cantități mari de deșeuri care trebuie gestionate într-un mod cât mai responsabil. Provocarea vine din faptul că toate comunitățile produc deșeuri, însă toți doresc să le arunce altora. Acest paradox nu poate exista, deoarece lipsa asumării gestionării deșeurilor duce la consecințe grave pentru mediu și sănătatea populației. În mod practic s-a ajuns în județul Maramureș la această situație, în care nu reușim să avem un management corespunzător pentru deșeuri, cu consecințe greu de estimat. Situația din România este critică în privința gestionării deșeurilor menajere și industriale, cu toate că există legislație și sprijin din partea Comunității Europene.

În mentalul populației s-a format o opinie greșită și vehementă în privința depozitării deșeurilor menajere, datorită modului în care este înțeleasă noțiunea de deșeu. Clasificarea deșeurilor este definită în legislație și are înțelesul dat de modul în care acestea interacționează cu mediul: toxice, inerte, menajere etc. La depozitarea deșeurilor menajere, percepția populației este aceea că ele sunt toxice și cu un puternic impact de mediu și asupra sănătății populației, fapt ce determină respingerea ideii de amplasare a unui depozit în apropiere. Această mentalitate vine de la modul în care a fost practicată până în prezent depozitarea deșeurilor menajere în amestec cu cele toxice, fără un control al levigatului care se formează.  În acest fel, devine explicabilă reacția negativă a populației față de orice fel de depozit de deșeuri, însă se constată o lipsă gravă de informare privind modul în care se pot gestiona deșeurile menajere, fără a exista un impact semnificativ asupra mediului.
În prezent, colectarea deșeurilor menajere nu se face în amestec cu deșeurile toxice. Deșeurile toxice trebuie sortate de către populație, agenți economici, instituții etc., gestionate separat, iar în caz contrar, ulterior se vor selecta de către operator. Astfel, la depozitarea sau tratarea deșeurilor menajere nu apare componenta toxică. Deșeurile cuprind partea organică, plastic, cauciuc, textile etc. Aceste deșeuri dacă sunt depozitate împreună vor forma un lichid numit levigat și vor degaja un miros specific datorită descompunerii materiei organice. Acest miros este perceput de populație ca fiind dezagreabil, însă destul de comun, specific tuturor situațiilor în care materia organică se află în descompunere. Grupa de gaze cu acest miros este predominată de mercaptani, frecvent întâlniți în mediu. Mercaptanii sunt denumiți Tiol, care sunt compuși organici  formați din unul sau mai mulți atomi de sulf. Sunt adăugați în gazele combustibile pentru miros, care permit semnalarea pierderilor accidentale (metantiol). Acești mercaptani sunt eliberați în natură din: zonele de depozitare controlată sau necontrolată a deșeurilor menajere, dejecțiilor animaliere, abatoare, nămolurile de la stațiile de epurare a apelor menajere, fosele septice, animale moarte părăsite în diferite zone etc. Mirosul specific este cel al ouălor alterate, usturoi etc.
Gazele care se eliberează din depozitele de deșeuri menajere sunt numite gaze de depozit (gaze de fermentare) și sunt compuse din: metan (aproximativ 54%) și dioxid de carbon (aproximativ 45%) și mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide etc.
În privința levigatului, sunt norme care impun modalități de colectare și tratare, astfel încât acesta să nu ajungă în mediu, să nu se infiltreze în pânza freatică sau apele de suprafață.

Regulile de bună practică utilizate în prezent prevăd sisteme de impermeabilizare a zonelor de depozitare a deșeurilor, astfel încât riscul de eliberare în natură a levigatului este foarte scăzut. Construcția unui depozit definitiv sau platformă temporară trebuie să respecte aceste reguli care sunt precizate în normativul tehnic și au caracter de lege. În acest fel, operatorii sunt obligați să colecteze și să selecteze componentele toxice ale deșeurilor, să sorteze, să depoziteze deșeurile menajere în condiții care să genereze un impact minim asupra mediului. În privința deșeurilor toxice, colectarea lor se face de către operatori specializați în acest sens.  În același timp, responsabilitatea populației este de a participa și ea la rândul său la gestionarea corectă a deșeurilor (prin sortarea deșeurilor menajere de cele toxice – becuri, baterii,  componente electrocasnice, medicamente etc.). Din păcate, această cultură încă lipsește și se manifestă în mod bizar prin atitudini față de mediu foarte ostile, dar cu pretenții din partea altora (în special în privința operatorilor) de a respecta toate criteriile de gestionare a deșeurilor. Aspectele cele mai controversate în acest sens sunt date de faptul că în mare parte populația arde deșeurile de tip plastic, cauciuc, textile, polistiren, componente cu vopsea etc., la temperaturi care eliberează în atmosferă gaze extrem de toxice, cu consecințe grave asupra sănătății. Aceste practici trebuie interzise cât mai rapid dacă ne dorim un mediu sănătos. Necolectarea corespunzătoare a deșeurilor menajere și blocarea construirii de depozite sau platforme va contribui la amplificarea practicilor de ardere și depozitarea necontrolată a deșeurilor cu un impact greu de estimat asupra viitorului nostru. Astfel, avem de ales între a înțelege fenomenele din acest domeniu prin gestionarea corectă și a continua practicile necorespunzătoare aplicate în trecut și prezent. Lipsa de cunoaștere a acestora ne face să credem că suntem ecologiști, însă în realitate lucrurile stau diferit, fapte care sunt vizibile la o simplă vizită în natură, o privire atunci când sunt inundații etc.
Consecința cea mai gravă din ultimul timp este dată de arderea necontrolată a deșeurilor și de faptul că populația nu conștientizează aceasta. Rolul autorităților este de a se implica în informarea populației și a găsi soluții pentru stoparea acestor fenomene. O informare corectă a opiniei publice privind impactul de mediu a depozitelor de deșeuri menajere permite o înțelegere obiectivă a proceselor care se produc pe un astfel de amplasament și pot schimba percepția negativă asupra acestora. De asemenea, procesarea și recuperarea la maxim a deșeurilor permite transformarea acestora în resurse și reintroducerea lor în circuitul economic. Materia organică în amestec cu diferite minerale poate constitui o sursă de îngrășământ – amendament pentru terenurile agricole, forestiere etc. sau o sursă energetică. Plasticul sau materialele textile pot fi reciclate. Pentru toate acestea este nevoie de implicare și voință din partea tuturor și fără o respingere vehementă a ceva ce chiar noi producem.

Arderea necontrolată a deșeurilor produce un impact major asupra mediului prin emanarea unor gaze extrem de toxice: dioxinele, aldehida formică, cianura, monoxidul de carbon etc. Pentru dioxine, principala sursă este tocmai combustia necontrolată a deșeurilor solide. Acestea sunt compuși toxici cu risc crescut cancerigen. Una dintre aceste substanțe este cunoscută sub simbolul TCDD care este cea mai toxică substanță sintetizată de om și este cunoscută prin dezastrul Seveso (1976)  din Italia, care a generat un puternic impact de mediu. Expunerea la dioxină este legată în cel mai probabil mod de otrăvirea în 2004 a primului ministru al Ucrainei, Viktor Iouchtchenko, cu boala cloracnee, care a impresionat întreaga lume. Literatura de specialitate abundă în informații preluate din numeroase studii în care se prezintă riscul datorat expunerii la gazele toxice eliberate de arderea necontrolată a deșeurilor menajere, practică frecventă și iresponsabilă în România și fără să existe în mod real atitudini potrivnice în raport cu depozitarea deșeurilor.

În prezent, transportul deșeurilor menajere se realizează cu camioane moderne, care respectă normele de poluare, nu pun în pericol sănătatea populației prin noxele eliberate pe traseele spre zonele de depozitare și sortare/tratare. Noxele eliberate de aceste camioane sunt semnificativ mai reduse decât cele eliberate de autovehicule sau alte vehicule (de exemplu tractoare), care eliberează noxe și nu respectă normele de poluare.
În acest fel, pentru o comunitate care acceptă construcția unui depozit sau a unei platforme de tratare, sortare, depozitare de deșeuri menajere nu poate constitui un risc semnificativ pentru mediu și sănătatea publică, mai degrabă reprezintă o oportunitate prin adăugarea unei activități plătitoare de taxe, oferirea unor facilități în privința salubrizării, întreținerea unor drumuri sau căi de acces, salubrizarea terenurilor adiacente, crearea de locuri de muncă etc.
În mod surprinzător se acceptă de către autorități şi populaţie prezența unor depozite de deşeuri toxice neconforme sau abandonate, în proximitatea comunităților (probleme descrise separat).

Concluzionăm că acest paradox al gestionării deșeurilor este o problemă de educație și o cunoaștere profundă a modului de interacțiune a acestora cu factorii de mediu în diferite condiții, inclusiv arderea sau depozitarea necontrolată.