Dragi ortaci din fruntea Remin/Conversmin, faceți ceva !!!

După închiderea activității miniere, populația din Baia Mare şi localitățile învecinate a crezut ca a scăpat de poluare. Panourile din municipiu ne informează faptul că respirăm aer în parametri optimi, iar imaginile din social media cu rațe sălbatice pe râul Săsar ne distrag uneori atenția de la culoarea roșiatică a apei, înșelător peisaj.

Iazurile de decantare si galeriile miniere aparținând companiei REMIN au fost închise mai mult pe hârtie, în realitate au fost abandonate şi continuă sa polueze mediul înconjurător. Nicio stație de tratare a apelor de mina din Maramureș nu poate neutraliza apa cu ioni de metale grele care se scurge din perimetrele miniere în râurile din județ (Săsar, Lăpuș, Băiuț, Cavnic, Cisla). Ecosistemul cursurilor de apă a început sa moară, unele zone din proximitatea surselor de poluare nemaifiind compatibile cu dezvoltarea formelor de viață.

Otrava lăsată în urmă de minerit o servim şi noi, zilnic, în porții mici, dar letale, din hrana crescută pe terenuri agricole irigate cu apa contaminată şi din aerul încărcat cu praf toxic.

Sterilul minier din iazurile de decantare conține particule fine, micronice si submicronice, inclusiv silice cristalină, care pun în pericol sănătatea populației. În mod curent, componenta silicei cristaline este cunoscuta sub denumirea de cuarț sau cristobalit şi tridimit. Nocivitatea cuarțului constă în faptul că antrenează o disfuncție ireversibilă a pereților alveolelor pulmonare, făcându-le practic inoperante. Moartea prematură a minerilor care sufereau de silicoză era cunoscută sub denumirea de „plămân uscat”.

Să nu uităm că toți locuitorii zonei metropolitane sunt expuși sistematic şi altui tip de praf catalogat de literatura de specialitate drept toxic sau sclerozant – azbestul. În mod surprinzător, Baia Mare a fost acoperită cu placi de azbociment în timp ce lumea civilizată era speriată de efectele acestuia, iar Romania avea deja autorități competente pe acest domeniu. La orice manifestare meteorologica cu vânt puternic, plăcile de azbociment (fixate incorect) sunt antrenate de pe blocuri pe asfalt sau beton, care ulterior sunt sfărâmate şi inhalate.

Dacă problemele de mediu ale companiei Remin nu sunt rezolvate, cum o să putem atrage investitori serioși pentru relansarea mineritului şi când o să ne spălam, ca țară, imaginea pătată de accidentele ecologice?

De 12 ani, Remin, companie de interes strategic, este în insolvență şi nu dă semne de revenire, din contra, continuă să se afunde în datorii. E nevoie de pași hotărâți şi energici din partea conducerii acesteia și a administratorului judiciar. O soluție ar fi determinarea conținutului de metale din sterilul de pe iazurile de decantare si valorificarea acestora. Compania ar putea fi salvată, ar putea deveni atractivă pentru investitori, iar o parte dintre problemele de mediu s-ar rezolva. Dacă s-ar dori. Exemplul cel mai elocvent prin care se dovedește că se poate este cel al companiei de stat CUPRUMIN ABRUD, care exploatează în condiții de rentabilitate cel mai blamat proiect minier din România. Abnegația şi competența unor persoane a determinat sistemul să-i lase să lucreze, fapt ce a condus la o activitate în urma căreia trăiesc peste 500 de familii, iar statul își ia partea, chiar dacă vindem materie primă (atât putem acum). Un aspect foarte important este faptul că această funcționare a minei asigură respectarea protecției mediului prin controlul drenajului acid, lucrări de stabilizare etc sau intervenții în caz de calamitate pentru sprijinirea populației şi autorităților – cum a fost în anul 2021.

De ce nu se dorește? Răspunsurile se știu, dar sunt ignorate de cine ar trebui să le audă. Le găsim şi într-un articol (https://opiniatransilvana.ro/realitati-oameni-fapte-managementul-dez-interesului-cum-moare-compania-care-a-prelucrat-tezaurul-romaniei/) publicat la începutul anului 2021 în mediul online românesc. Miza este patrimoniul Remin, care trebuie acaparat sau vândut pe bucăți. Nu sunt de neglijat nici sumele care se cheltuiesc cu administrarea unei companii care este în stand-by, cu administratorul special şi cei doi administratori judiciari. Administratorii sunt bine recompensați pentru competențele implicate în efortul depus, la care se adaugă comisioane cum ar fi cele din vânzarea piritei aurifere către o firmă elvețiană, in 2013 (la sume amețitoare pentru muritorii de rând).

Dacă este adevărat, că în contractul de mandat încheiat între Ministerul Economiei şi administratorul special nu au fost incluși indicatori de performantă pentru serviciile prestate, atunci de ce să ne mai mirăm că Remin nu evoluează în direcția bună?  Avem convingerea că în țara asta sunt  profesioniști care ar lucra pentru organele centrale ale administrației de stat pe o remunerație îndestulătoare şi cu asumarea responsabilităților încredințate.

Pentru câteva persoane şi cu siguranță pentru cei ale căror interese le servesc, e mai rentabil să țină Reminul sub observație decât să promoveze un plan de reorganizare. Administratorul special și cei doi administratori judiciari au închis ochii atunci când bunuri ale companiei au fost vândute, iar în prezent insistă să valorifice imobile aflate în patrimoniul Remin, deși creditorul majoritar (Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului) s-a opus.

Interesele mărunte ale unora ne costa prea mult. Activele companiei se depreciază, valabilitatea licențelor de exploatare expiră, iar problemele lăsate de lucrările neconforme de închidere și ecologizare a perimetrelor miniere continuă să ne afecteze imaginea țării în plan extern. Suntem deja in vizorul Comisiei Europene pentru nerespectarea obligațiilor de mediu, iar discursul oficialilor din țările vecine nu este măgulitor, atunci când apele poluate ajung pe teritoriul lor. România nu va deveni credibilă în relația cu partenerii străini (forurile comunitare, potențialii investitori etc.) decât atunci când va demonstra că poate asigura respectarea normelor de protecție a mediului şi angajamentelor asumate.

Specialiștii în domeniu au propus soluții de eliminare a riscurilor de mediu. Îi ascultă cineva?   Facem un apel către toți cei cu putere de decizie. Nu mai permiteți să fim otrăviți!!! Rezolvați problema închiderii și ecologizării perimetrelor miniere! Folosiți-vă de oportunitățile pe care le aveți: Planul Național de Relansare și Reziliență 2021 – 2026 prevede ca prioritate investițiile orientate către tranziția şi reconstrucția ecologică. Mergeți în orașul Cavnic nu doar ca să schiați, ci şi să simțiți pulsul slab al unei localități care trăia din minerit. Poate atunci veți dori să readuceți compania Remin pe linia de plutire.