Pădurile nimănui

Problemele de mediu prezentate în articolele anterioare se rezumă la exploatările de resurse minerale, însă o altă problemă majoră o reprezintă exploatările forestiere.
Pădurile din județul Maramureș au fost lăsate în voia sorţii de principala instituție care ar trebui sa le protejeze, Direcția Silvică Maramureș.

Din aproximativ 200.000 de hectare de suprafață forestieră administrate de direcție, circa 143.000 sunt în proprietatea statului, iar restul sunt private. Pentru fondul forestier național, paza este obligatorie, iar in cazul pădurilor private, Romsilva asigură prin structurile subordonate administrarea sau serviciile silvice, la cererea proprietarilor de teren forestier, în baza unui contract.

În Codul Silvic (Legea nr. 46/ 2008) sunt formulate clar responsabilitățile instituției, în cazul în care nu exista contracte valide de pază: ” ocolul silvic care deține suprafața majoritară în cadrul unei localități este obligat, la cerere, să asigure, pe bază de contract, serviciile silvice pentru toți proprietarii fond forestier din localitatea respectivă, nu și-au constituit ocol privat.

Nu ne-am mulțumit cu atât si am început sa cercetăm, însă ne-am afundat si mai tare in nelămuriri când am aflat că la finele anului trecut profitul Direcției Silvice Maramureș a fost de aproximativ 5.000.000 lei, în scădere față de anii anteriori, iar anumite Ocoale Silvice din subordinea instituției au raportat reduceri semnificative ale veniturilor încasate, între 400.000 lei și 1.100.000 lei.
Una dintre structurile direcției, Ocolul Silvic Poieni, a înregistrat pierderi financiare pentru al doilea an consecutiv și are cea mai mare suprafață nepreluată în pază, 2.800 ha, topul fiind completat de Ocoalele Silvice Târgu Lăpuș, cu 2.700 ha, si Vișeu cu 1.000 ha.

Preluarea în administrare a pădurilor private, indiferent de dimensiunea acestora, ar suplimenta bugetul instituției cu câștiguri sigure, deoarece Codul Silvic actualizat prevede că pentru suprafețele sub 30 ha costurile necesare asigurării serviciilor silvice se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Si totuși de ce nu se face? Pentru că este mai convenabil ca pădurile acestea să rămână ale nimănui, mai simplu si mai profitabil pentru funcționarii silvici care își pot încasa liniștiți taxa pe tăcere şi partea de beneficii din tăieri ilegale, fără a fi trași la răspundere, deoarece nu li se pot imputa lipsuri în areale pe care nu le păzesc.

Practica păguboasă de numire în posturi de decizie a persoanelor care trebuie să servească interesele unor grupuri, generează şi în acest domeniu un puternic impact de mediu şi economic cu consecințe pe termen lung.
Între timp continuăm să suportăm cu stoicism dezechilibrele climatice din ce în ce mai evidente şi ignorăm faptul ca tăierile abuzive de masă lemnoasă pot aduce şi alte nenorociri: alunecări de teren, viituri pe cursurile de apă din proximitatea zonelor defrișate cu turbidități foarte mari, colmatarea barajelor, afectarea biodiversității, distrugerea habitatelor animalelor  etc.
Ne lăsăm îmbătați cu retorica ieftină a instituțiilor statului despre eforturile de stopare a exploatării ilegale de masă lemnoasă şi ne uităm siderați cum un alt raport al Gărzii Forestiere Cluj precizează că, în anul 2020, in județul Maramureș, s-au tăiat ilegal 101.296,9 mc de lemn.

Nu suntem jurnaliști şi posibilitățile noastre de a cerceta în profunzime situația sunt reduse. Îi invităm pe cei din media, cu mai multă măiestrie în arta scrisului şi în realizarea unei investigații, să continue demersul şi să scoată la lumină adevărul.