Tratarea cu var

TRATAREA CU VAR A APELOR DE MINĂ – MĂSURA INCOMPETENȚEI

Perimetrele miniere din exploatările de sulfuri polimetalice din România au devenit o problemă cu un impact de mediu extrem, datorită modului în care au fost realizate lucrările de închidere. Aceste perimetre generează ape de mină acide cu o încărcătură mare de metale grele (fenomen numit drenaj acid), care ajunse în mediu reprezintă o sursă de poluare cu consecințe nefaste. Acest tip de poluare este prezent în toate regiunile miniere, însă la noi a atins cote inimaginabile pentru o țară europeană. Poluarea apelor cu metale grele a ajuns în România, în special în județul Maramureș (considerând aspectul vecinătății cu Ungaria şi Ucraina pentru care devenim poluatori) la un  nivel îngrijorător. Dacă nu se vor lua măsuri urgente, consecințele vor fi dramatice. În acest caz, ca și în multe alte situații,  este contrastant faptul că prin legislație declarăm una şi facem alta:’’Având în vedere așezarea geografică a României  în cadrul bazinului Dunării şi al Mării Negre şi luând în considerare necesitatea protejării mediului în aceste zone, România declară întregul său teritoriu ca zonă sensibilă’’ [1] Poate fi înțeleasă neputința de a epura apele de mină în stații de tratare, dar soluția de a trata/neutraliza cu var prin aruncarea directă în apele de mină la gura galeriilor sau în emisar, fără recuperarea precipitatul format, este inacceptabilă. În urma tratării corespunzătoare rezultă un nămol toxic care trebuie depozitat în condiții speciale,  prevăzute în Normativ [2].

Faptul că se neutralizează şi este lăsat precipitatul format în emisar (râuri) este un nonsens, o risipă de resurse, care mai mult decât atât, contribuie la adăugarea altui poluant. În mod natural, la câteva sute de metri în aval se formează oricum precipitatul constituit din noi minerale. Varul este utilizat pentru ridicarea pH-ului apei în bazine unde are loc formarea, decantarea şi separarea nămolului toxic. Practica aruncării varului  este revoltătoare, un vechi obicei în tratarea apelor de mină aprobată de autorități, continuă chiar şi în perioada în care, prin lecțiile de chimie se cunoaște acest fenomen.

În acest caz, este pertinentă întrebarea din Vara la țară de George Topârceanu „Pentru ce să dăm cu var?…”. Sperăm că noua elită ajunsă la cârma României să înțeleagă că aceste practici sunt păguboase pentru noi, generațiile viitoare, pentru vecinii noștri, pentru Dunăre şi Marea Neagră.

REFERINȚE:

  1. HOTĂRÂREA   Nr. 188 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate CU MODIFICARILE ULTERIOARE
  2. ORDIN nr. 757 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor.