PIERDEREA UNEI RESURSE IMPORTANTE - SOLUL

Activitatea minieră de extragere a sulfurilor polimetalice din România s-a aflat în structuri geologice montane, cu o importantă rețea hidrografică. Râurile și afluenții acestor zone au permis dezvoltarea unor suprafețe importante de soluri, care în anumite porțiuni aveau o încărcătură de metale grele naturală dată de eroziunea aflorimentelor zăcămintelor de sulfuri polimetalice sau activității miniere vechi, denumită poluare istorică. Această poluare a fost cercetată de-a lungul timpului și se afla în anumite limite de contaminare, unele sub valori limită, altele peste, însă fenomenele au fost accentuate în ultimele decenii, în special după închiderea activității miniere. Zonele din proximitatea perimetrelor miniere au fost studiate de-a lungul timpului pentru impactul asupra sănătății populației și a mediului, descrise în mai multe lucrări. În prezentul articol se descrie un fenomen dat de eroziunea unor porțiuni semnificative de terenuri agricole cu soluri cultivate sau necultivate, dar necontaminate de metale grele. Eroziunile (surpările malurilor cu schimbarea cursului apei) sunt consecințele lipsei amenajărilor hidrotehnice și cu un impact semnificativ asupra calității/ bonității solurilor de pe râurile contaminate.

România are zăcăminte de sulfuri polimetalice răspândite în aproape toate zonele montane, începând din Munții Oașului, Gutâi, Țibleș, Munții Rodnei, continuând cu Munții Călimani, Munții Apuseni, Banatului etc. Închiderea activității miniere a fost realizată iresponsabil, fapt ce determină drenaj acid atât în lucrări miniere subterane cât și în depozitele de suprafață, cu antrenare de aluviuni contaminate cu sulfuri, ape încărcate în metale grele care precipită sub formă de minerale secundare cu o largă răspândire în rețeaua hidrografică. Întregul aliniament al râurilor contaminate cu sulfuri și minerale secundare va fi compromis atât prin depuneri cu alte aluviuni necontaminate cât și cu eroziuni ale solurilor formate anterior. De asemenea, utilizarea în scopuri de irigații a apelor contaminate va contribui la răspândirea metalelor grele în soluri. Una din provocările problemelor de mediu din România este cea legată de lipsa unor amenajări hidrotehnice care să stopeze fenomenele de eroziune/ ruperea malurilor unor importante zone agricole.

Un caz al acestui fenomen este prezentat de pe râul Lăpuș și râul Someș, însă situațiile sunt similare pentru toate celelalte râuri. În mod paradoxal, România are resursele de roci utile necesare obținerii de blocuri de rocă denumite anrocamente, care pot fi utilizate în lucrări de amenajări hidrotehnice. În literatura de specialitate sunt descrise metodele de derocare în masivele de roci prin lucrări de perforare – împușcare pentru a obține blocuri de rocă cu dimensiuni mai mari, denumite împușcări pentru anrocamente. În județul Maramureș (Ruscova, Repedea, Petrova etc.) există structuri geologice formate din gresii silicioase delimitate în plăci/ straturi de diferite grosimi care pot fi derocate sub formă de blocuri pentru a constitui ziduri de sprijin sau diguri pentru amenajări hidrotehnice. În ultimele decenii aceste oportunități au fost ignorate cu consecințe de eroziuni ale malurilor, antrenări de aluviuni și devieri ale cursurilor râurilor.

În nordul României, în special în județul Maramureș, a existat o rețea complexă de lucrări miniere subterane și la zi, uzine de procesare, iazuri de decantare și halde de steril care au fost incorect închise sau reabilitate, generând cantități importante de ape de mină încărcate în metale grele. De exemplu, în cadrul companiei REMIN SA Baia Mare au fost inventariate 197 de halde de steril (sucursala minieră Baia Mare, Baia Borșa, Rodna și Bucovina) cu un volum înmagazinat de 48 102 678 mc și o suprafață ocupată de 263,8 ha și 27 de iazuri cu o suprafață ocupată de 495,99 ha și cu o capacitate înmagazinată de 128,25 milioane tone. Pe întreg teritoriul României, în cadrul Companiei Naționale a Cuprului, Aurului și Fierului Deva, Compania Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase Baia Mare și Compania Națională a Uraniului București au avut în administrare 577 halde cu un volum de aproximativ 200 milioane mc cu o suprafață totală de 813 ha. Cele 3 companii dețin 65 de iazuri de decantare cu o suprafață de 1350 ha înmagazinând peste 360 milioane mc. (Fodor D., 2015 – Minerit și mediu). În cea mai mare parte haldele sunt reactive și cu probleme de stabilitate fizică, iar iazurile de decantare au probleme de stabilitate fizică și chimică. Din aceste depozite sunt antrenate metale în urma fenomenelor chimice și minerale prin fenomene fizice în rețeaua hidrografică. Aceste depozite ocupă suprafețe care se extind prin fenomenele de instabilitate și cu transfer de poluanți pe distanțe mari.

România are resurse importante de sol datorită geografiei, geologiei, hidrologiei și climei. În ultima perioadă, din cauza lipsei de amenajări hidrotehnice și mai ales pe râuri poluate, se compromit soluri de bună calitate formate în milioane de ani și pierdute în ani.

Cazul râului Lăpuș sau Someș este elocvent, unde au loc fenomene de antrenare a solului arabil, care ulterior este amestecat cu un sediment format de o apă toxică din care au precipitat metalele grele provenite din amonte. Râul Lăpuș este contaminat de perimetrele miniere Cavnic, Băiuț și Răzoare. În zona Coltău (analizată în studiul de caz) solul are grosimi considerabile de 3 - 4 m, unde râul rupe și antrenează solul și se apropie de digul de protecție realizat pentru a controla zona inundabilă. Același fenomen se produce și pe Someș, unde a fost identificat în aval de confluența acestuia cu râul Lăpuș. De asemenea, în aceste porțiuni Someșul este contaminat cu metale grele provenite din toate perimetrele miniere ale bazinului minier Baia Mare (de la Ilba până la Băiuț). Dacă un râu antrenează dintr-o zonă un sol și nu-l contaminează, îl depune în aval pentru a forma un alt sol. Dacă râul este contaminat cu sedimente încărcate în metale grele, noul sol format în amonte va deveni contaminat la rândul său.

Imagine Google 2012 zona Coltău

Imagine Google 2025 zona Coltău (modificarea cursului râului în 13 ani)

Foto 2025 cu zona surpare corespunzătoare figura 1 și figura 2

Imagine Google 2025 cu râul Someș din zona Lipău cu modificări ale cursului râului în timp

În numeroase regiuni ale lumii solul este atât de important încât este cumpărat „la kilogram”. În regiunile aride sau semiaride, în structurile calcaroase cu pante mari solul se formează foarte greu, are grosimi mici sau lipsește. Cultivarea terenurilor în aceste zone reprezintă o problemă care se răsfrânge în asigurarea hranei pentru populație. În condițiile schimbărilor climatice, a creșterii demografice, necesarul de hrană devine din ce în ce mai problematic. Numeroase studii de-a lungul timpului au avertizat asupra problemelor legate de importanța solului, de raportul dintre cerere și ofertă. O parte din aceste concepte au fost definite sub denumirea de amprentă ecologică care reprezintă cererea exercitată de oameni în raport cu oferta naturii prin măsurarea suprafețelor biologice productive ale Terrei necesare pentru producerea resurselor unui individ sau a unei populații. Amprenta ecologică (cererea) a unei regiuni este raportată la biocapacitatea sa (oferta), acest raport poate fi în depășire ecologică, adică nu este utilizat într-o manieră durabilă.

Diminuarea sau compromiterea biocapacității unei regiuni are consecințe grave atât pentru asigurarea hranei cât și pentru sănătatea populației. În actualul context de mediu și economic, ignorarea acestor aspecte arată maximă iresponsabilitate.

Activitatea minieră generează o amprentă ecologică semnificativă prin compromiterea solurilor, ocuparea unor suprafețe importante de teren și poluarea apelor cu transfer de poluanți pe distanțe mari care ulterior compromit pânza freatică și soluri în aval. Activitatea minieră are o lungă istorie și au fost ignorate de-a lungul timpului o serie de reguli privind amprenta ecologică a acestei activități.

Din imagini remarcăm că fiecare mp de teren antrenat prin ruperea malului la inundații se pierd aproximativ 3 - 4 mc, adică 6 - 8 tone. Aluviunile depuse în meandrele râurilor contaminate cu metale grele vor forma soluri contaminate, care nu vor constitui terenuri propice pentru culturi agricole.

Decontaminarea solurilor de metale grele reprezintă o activitate complexă și costisitoare. Utilizarea solurilor contaminate fără a conștientiza acest risc reprezintă un pericol pentru sănătatea populației și nu poate fi considerată o agricultură inteligentă, în contextul în care utilizăm acest concept frecvent.

În contextul actual al crizei alimentare, de apă potabilă și al metalelor, continuarea compromiterii resurselor reprezintă o iresponsabilitate care impune măsuri urgente.

Februarie 2026