Compania națională REMIN, cea care trebuia să exploateze resursele de metale prețioase, cupru, plumb, zinc și metale rare, stă în insolvență de 17 ani, iar acum se trezește că trebuie să evalueze 4 iazuri pentru a vinde conținutul acestora. Evaluarea încalcă toate regulile privind teoria eșantionării prin numărul de metri liniari de foraj și sumele alocate (informații publicate recent în presă 2mnews.ro). Acțiunea de evaluare a acestor iazuri este una tardivă, mai ales în contextul economic internațional și al riscurilor de mediu în special. Această evaluare presupune explorare, într-un sens logic și eficient, care conform legii minelor trebuie făcută printr-o licență de explorare, aspect irelevant pentru REMIN. Într-un alt articol al aceluiași ziar se precizează că REMIN va realiza prospecțiuni prin permis de prospecțiune, demers care are scopul de a întârzia procedurile pentru licența de exploatare. În cazul iazurilor de decantare nu este justificabilă prospecțiunea, deoarece există numeroase informații de care REMIN-ul dispune. De asemenea, problemele privind posibilitățile de exploatare ale unei companii aflată în procedură de insolvență au fost reglementate prin Ordonanța de Urgență nr. 77/2024, care modifică legea minelor (art. 53) la punctul 14. Această ordonanță prezintă o motivare a contextului actual european, al crizelor resurselor minerale și necesităților de a trece la exploatarea și valorificarea acestora. Orice întârziere în luarea unor decizii amplifică riscurile economice și de securitate.
În articolul de mai sus se reamintește povestea vânzării piritelor aurifere cu arsen de la Șuior și declarațiile specialiștilor din REMIN care explicau că arsenul a fost „piatra de moară”, atât la prețul de vânzare cât și la posibilitatea de recuperare din aceste concentrate. Când un producător nu poate să dezvolte o tehnologie, o cumpără. Prin extrapolare, la fel și în cazul acesta, dacă inginerii din REMIN sau din domeniul metalurgic nu au putut găsi o soluție, ar fi trebuit să cumpere o tehnologie. Analizând situația vânzării piritelor între 2013 și 2016, constatăm că în anul 2012, anterior semnării contractului, în lume se producea arsen în 9 țări, totalizând o producție de 42 009 tone, în ordinea producției: China, Maroc, Namibia, Rusia, Belgia, Filipine, Bolivia, Iran și Japonia. Peru intră în scenă cu o producție foarte mare, începând cu anul 2016, iar în 2023 obține o producție de 31 162 tone față de China care era lider, cu 24 000 tone, dintr-o producție totală de 64 402 tone. Belgia realizează o producție aproape constantă, în jur de 1000 tone pe an, iar Maroc, 5000 – 8000 tone/ an. În urma acestei analize, putem spune că specialiștii de la REMIN, înainte de semnarea contractului pentru vânzarea piritelor, ar fi trebuit să facă o specializare în Namibia sau Maroc, fără să mai vorbim de Belgia, cu care eram deja într-o comunitate, unde schimbul tehnologic ar fi fost ușor. Când în 2016 se mai duceau pirite, Peru a reușit să producă cantități impresionante de arsen. Dacă specialiștii ardeleni se pregăteau prin Peru, după Namibia și Maroc, arsenul băimărean putea fi recuperat și nu mai reprezenta otrava noastră.
Nutrim speranța că evaluările propuse vor fi profesioniste și vor rezolva gravele probleme de mediu și economice.
Februarie 2026