Resursele minerale abandonate pe platformele de procesare
În contextul actual al războaielor, creșterii demografice și a gradului de urbanizare, noile tehnologii etc., necesarul de resurse minerale este în creștere, iar prețurile urmează aceeași cale sau sunt impuse de cei care dețin monopolul. O parte din aceste resurse se găsesc în depozitele de deșeuri miniere sau metalurgice, care conform legii minelor sunt considerate produse reziduale miniere, adică resurse cu potențial de valorificare. În ultimul timp, guvernul României a decis continuarea închiderii unor iazuri, în loc să dezvolte o campanie de cercetare privind potențialul și posibilitățile de valorificare ale acestora. Pentru județul Maramureș sunt luate în considerare Iazul Tăuții de Sus și Iazul Bozânta. În condițiile economice și financiare ale României, cheltuirea unor sume importante de bani pentru închidere este o decizie pripită și fără temei, iar potențialul de valorificare nu este fundamentat. Analizând literatura de specialitate, constatăm numeroase informații mai mult sau mai puțin pertinente. Un exemplu relevant de lucrare care prezintă informații pertinente despre potențialul celor două iazuri, și nu numai, este lucrarea RESURSELE MINERALE ALE ROMÂNIEI, volumul II, Minerale metalice și minereuri, în editura Academiei Române, 2017, sub coordonarea autorilor Emil Constantinescu (membru al Boardului Academiei Mondiale de Artă și Știință) și Nicolae Anastasiu (membru al Academiei Române). Lucrarea conține un tabel la pagina 553 cu evaluări cantitative în tone ale unor metale care pot fi obținute prin recuperare din iazurile de decantare cu randamente de 60%.
În tabel se găsesc cantitățile recuperabile la randamente de 60% pentru o parte din metalele conținute în Iazul Bozânta și Iazul Tăuții de Sus. Menționăm că în prezent sunt tehnologii de recuperare cu randamente mult mai mari, iar în iazuri se regăsesc și alte elemente cum ar fi wolfram, galiu, seleniu, telur, aur, argint etc. Dacă luăm prețurile metalelor din prima parte a lunii octombrie 2025 și înmulțim cu cantitatea metalelor recuperabile din cele două iazuri, obținem valori impresionante.
De exemplu, pentru cupru, în Iazul Tăuții de Sus 3 852 tone x 10 735 dolari/tonă = 41 351 220 dolari, iar pentru zinc 24 644 tone x 3 113 dolari/ tonă = 76 716 772 dolari. Dacă continuăm cu toate elementele din tabel și prețurile aferente, ajungem la o sumă mai mare de 390 milioane dolari. În cazul Iazului Bozânta, cuprul 7 465 tone x 10 735 dolari/tonă = 80 136 775 dolari, iar zincul 46 688 tone x 3 113 dolari/tonă = 145 339 744 dolari. Prin continuarea calculului cu celelalte elemente din tabel, ajungem la o sumă de peste 790 milioane dolari. La aceste sume pot fi adăugate valorile celorlalte elemente și în plus, pot fi valorificate mineralele cum ar fi nisipul și praful cuarțos sau argilele pentru cărămizi, betoane etc. în industrie sau construcții.
Închiderea/ecologizarea acestor depozite necesită cheltuieli mari și blocarea acestor resurse pentru o perioadă nedefinită. Soluția rațională o reprezintă valorificarea acestora, iar pentru diminuarea impactului de mediu și sănătății populației este necesară acoperirea cu o geomembrană provizorie cu caracteristici minimale pentru a stopa drenajul acid și antrenarea de praf. Pe măsura exploatării, geomembrana poate fi recuperată și utilizată în alte scopuri. Dacă se fac lucrările de închidere, trebuie respectate principiile Normativului Tehnic (ignorat în România în toate situațiile), care impun condiții tehnice cu un volum mare de materiale și cheltuieli importante. Acoperirea provizorie ar necesita cheltuieli mult mai mici, însă oferă posibilitatea de recuperare a întregii cantități de resurse.
Rămâne să ne folosim resursele mintale pentru a le valorifica pe cele minerale. Nu vrem să credem că ni se potrivește aforismul lui Ronald Reagan „Sărăcia unui popor este cea mai corectă pedeapsă pentru prostia lui”.
Octombrie 2025