Piatra este un material format dintr-un agregat natural de substanțe minerale, folosită din cele mai vechi timpuri pentru construcții de scară mare, rezistentă în fața intemperiilor și degradării. Pentru dezvoltarea sau întreținerea infrastructurii rutiere, feroviare, construcțiilor industriale şi civile este vitală mărirea capacităților de producție a carierelor şi distribuție a acestora pe un areal cât mai mare (cu scopul de a reduce distanța de transport). Piatra trebuie să îndeplinească o serie de condiții tehnice de calitate pentru avea construcții trainice. Aceste caracteristici pot fi regăsite în zăcăminte care se află uneori în zone pitorești cu vegetație forestieră, pășuni, arii protejate. Trebuie să facem un compromis între exploatarea unui produs absolut necesar şi protecția mediului. În prezent tehnologiile de exploatare permit realizarea unui impact minim asupra mediului. Procedurile de autorizare a unei exploatări miniere sunt laborioase şi trebuie să răspundă cerințelor tuturor instituțiilor vizate, ulterior Agenția de Protecția Mediului decide eliberarea autorizației de mediu. Această autoritate competentă stabilește pe baza legislației toate demersurile pentru reglementarea activității, iar Agenția Națională de Resurse Minerale eliberează documentele de exploatare privind tehnologia şi protecția mediului (toate instituțiile au nevoie de dovezi că se respectă mediul). Nu contestăm necesitatea procedurilor pentru o exploatare de piatră (deși conținuturile documentațiilor sunt repetitive) mai degrabă facem o analiză comparativă cu exploatările forestiere. Dacă punem în balanță impactul de mediu al exploatărilor de piatră cu cele forestiere, raportul este un nonsens.

Exploatările forestiere au un impact de mediu mult mai mare, mai ales când sunt realizate pe suprafețe mari prin raderea unor versanți, iar mai grav în amonte de baraje de acumulare a apei sau iazuri de decantare (din domeniul minier). Aceste exploatări distrug habitate, provoacă antrenare de material, alunecări de teren, modificări climatice, colmatări ale lacurilor de acumulare, etc. Cu toate acestea, exploatările forestiere nu fac obiectul evaluării de către Agenția de Protecție a Mediului, aceasta rezumându-se (în ultimul an) doar la analiza amenajamentelor (aspecte hilare –defrișare amplă și reamenajare – reabilitare voluntară). Un fapt nedrept este modul în care se blochează accesul spre zonele de exploatare, prin închiderea barierelor amplasate pe drumurile forestiere (pentru a nu vedea oricine ce se întâmplă după gard), limitând accesul turiștilor. Modul diferențiat de autorizare a unor activități este revoltător, arătând viziunea deformată a autorității legislative asupra evaluării impactului şi riscului de mediu. Nu trebuie să oprim exploatările de lemn, însă trebuie stopat barbarismul exploatărilor forestiere şi reglementarea excesivă a altor domenii, care au un impact mai mic sau chiar incomparabil.

Reglementarea stufoasă şi redundantă determină derapaje care merg în zona ilegală, așa cum sunt exploatările de resurse naturale, inclusiv în arii protejate (aspecte descrise într-un alt material). Autorizarea în prezent a unei exploatări de piatră în fond forestier este anevoioasă, arătând şi în acest sens ignoranța şi ipocrizia din legislația noastră. Ne dorim un mediu cât mai curat şi o civilizație cât mai dezvoltată pentru care trebuie să cumpănim cu grijă şi rațiune acțiunile noastre. Dacă tăiem câteva hectare de pădure pentru a obține sute de mii sau milioane de tone de piatră cu care vom construi lucrări durabile, avantajul este indiscutabil. Zona carierei la finalul exploatării va fi reabilitată, întrucât se alocă în fiecare an de exploatare o sumă de bani pentru acest scop (prin garanții de refacere a mediului exclusiv sub forma unui depozit bancar).