Dezvoltarea civilizațiilor s-a bazat pe resurse minerale şi va fi în continuare sursa principală din care omenirea va obține şi utiliza materiale şi elementele chimice din sistemul periodic (altele nu avem) sau combinații ale acestora în formă naturală sau artificială, necesare în producerea bunurilor, de la energie, transport, construcții până la înarmare. O parte din cei care ne conduc sau pot influența lumea au introdus conceptul că dezvoltarea se va baza pe altceva, fără să definească concret ce anume. Această filozofie a prins foarte bine în UE, în special în lumea politică, însă nu în toate țările. Cel mai grav pentru România, acest flagel a devenit o realitate care s-a transformat într-un festival al bucuriei pentru închiderea minelor, metalurgiei, industriei prelucrătoare etc, fără înțelegerea consecințelor. Trei întrebări la care trebuie să se răspundă: de ce am închis mineritul când prețurile produselor miniere atingeau cote istorice? cum am închis? (fără respectarea celor mai elementare reguli inginerești); de ce a fost lăsat în degringoladă acest sector vital, înainte de închidere?
Anual se publică un document (World Mining Data) care conține o analiză exhaustivă a situației miniere în lume, cu un preambul care trebuia înțeles de decidenții noștri: mineralele – sângele vital al economiei (2021) sau materia primă este coloana vertebrală a economiei (2022) . Raportul din anul 2022 a publicat baza de date din anul 2020 - https://www.world-mining-data.info/wmd/downloads/PDF/WMD2022.pdf. Datele statistice confirmă aceste devize şi exprimă modul în care a evoluat producția minieră şi valoarea acesteia. Producția mineră a crescut continuu:
- 9,6 miliarde tone în anul 1985;
- 11,3 în 2000;
- 17,9 în 2019;
- 17,2 miliarde tone în 2020 (în plină pandemie).
Producţia a crescut în toată lumea, cu excepţia UE, unde producţia a scăzut semnificativ:
- 2000/2017 cu 16,7 %;
- 2000/2019 cu 27,9 %;
- 2000/2020 cu 33 %.
În această perioadă au avut loc creșteri importante de prețuri la materii prime, iar UE avea nevoi crescânde. Totuși, o parte din țările membre (Finlanda, Suedia, Polonia etc) au înțeles această necesitate şi au acționat în consecință.
Producţia totală a fost în 2020 de: 4,427 miliarde tone în China, urmată de: SUA cu 2,141 miliarede tone; Rusia cu 1,572 miliarde tone; Australia cu 1,337 miliarde tone; Europa cu 1,176 miliarde tone; India cu 1,017 miliarde tone. China este lider la 31 de produse miniere: Au, Mo, Ti, W, V, Al, Sb, As, Bi, Cd, Ga, Ge, In, Pb, Hg, Se, Te, Sn, Zn, pământuri rare, încă 9 minerale industriale şi 2 energetice.
Ucraina a avut în 2020 o producție de 98,980 milioane tone, din care 50 509 930 t fier şi feroaliaje din totalul mondial al acesteia de 1 565 417 676 t. Valoare totală a producției miniere din Ucraina a fost de 11,714 miliarde USD.
În cazul mineralelor energetice (cărbune, petrol, gaz, uraniu), producția a crescut de la 9,279 miliarde tone metrice în anul 1988 la 15,5 miliarde tone metrice (sau 17,39 miliarde tone echivalent cărbune) în 2019 şi 14,756 miliarde tone metrice în 2020 (o ușoară scădere, chiar dacă a fost anul pandemiei).
Valoarea producției miniere în 2020 (fără diamante) a fost de 3 063,858 miliarde USD din care: China cu 512,788; SUA cu 376,894; Rusia cu 297,932 miliarde USD.
Producţia de diamante este exprimată în carate - ct (1 ct = 200 mg) şi este separată în diamante – pietre preţioase şi diamante industriale. La pietre prețioase producția a fost de 77 723 952 ct în anul 2019, din care Rusia a produs 25 804 591 ct, urmată de Canada cu 17 560 210 ct, Botswana 16 580 900 ct, Angola etc. Pentru diamante industriale producția în anul 2019 a fost de 57 632 960 ct, din care Rusia a produs 19 466 621 ct, urmată de Australia şi R. D. Congo. În anul 2020 producţia mondială a scăzut la 62 013 169 ct pentru pietre preţioase şi 46 163 770 ct pentru diamante industriale, lider fiind Rusia – cu o cotă de 30,17 % pentru pietre preţioase şi 27,02 % pentru industriale.
Dacă în trecut era goana după aur, în ultimul timp a început goana după pământuri rare, dar nu a fost înțeleasă de toată lumea, însă toți își doreau tehnologie de vârf fără să se aplece pentru producerea materiei prime. Această producție a fost lăsată Chinei care şi-a înțeles rolul. În anul 2018 s-a trezit SUA şi a intrat în joc cu o producţie de 14 000 t, urmată de 28 000 t în 2019 şi 39 000 t în 2020. Producţia mondială a crescut de la 129 825 t în anul 2016 (105 000 t China – cu o pondere de 84,18 %, 13 872 t Australia – cu o pondere de 11,12 % şi Rusia – 2,46 %) la 225 227 t în 2020 (140 000 China, 39 000 SUA, 19 440 t Australia). În anul 2019 producţia a fost de 200 345 t – la pământuri rare nu a contat pandemia. Alt producător este Myanmarul cu 2 730 t în 2016 şi 21 000 t în 2020.
Cele mai mari schimbări între 2000 şi 2020 s-au produs la: litiu cu o creștere de 582,2 %; galiu cu o creștere de 484,6 % şi pământuri rare cu 176,2 %. În cazul litiului, Australia a intervenit puternic şi a crescut producția de la 29 640 t în 2016 la 103 000 t în 2019 (88 550 t în 2020). Producţia mondială de litiu a fost de 185 850 t în anul 2020 în timp ce în anul 2016 era de 83 667 t. Chile şi-a crescut producţia de la 31 240 t în 2016 la 49 730 în 2020, iar China de la 6000 t la 28 800 t.
Un aspect care merită atenția Europei ecologiste este cobaltul care este produs în proporţie de 67,07 % în R. D. Congo, cu o producţie în 2020 de 86 591 t din totalul mondial de 129 110 t.
Un demers de luat în seamă pentru România în privința exploatării aurului cu cianură este cel al Turciei care avea o lege de interzicere a cianurii în minerit, dar își înțelege foarte bine interesul în momentul în care începe isteria cianurii în Europa şi cu precădere în România, că trebuie să exploateze acest metal, cu o producție de: 14 470 kg în 2009; 33 980 kg în 2013; 24 030 kg în 2016 şi de 42 100 kg în anul 2020.
Un alt element fundamental în dezvoltarea civilizație este cuprul, cu creșteri continue de prețuri şi cerere. Producţia mondială a rămas aproximativ constantă între 2016 şi 2020, în jurul a 20 milioane tone (20 509 627 t în 2016 şi 20 788 363 t în 2020). Principalul producător este Chile cu o producţie de 5 552 600 t în 2016 şi 5 733 100 t în 2020, în creștere, deși semnalele din domeniul politic erau de a trece spre o economie bazată pe alte sectoare şi diminuarea importanței mineritului. În Europa, Polonia este producător de cupru cu o capacitate de 424 276 t în 2016 şi 392 700t în 2020. Bulgaria a produs: 110 652 t în 2009; 111 870 t în 2016 şi 107 610 t în 2020, în timp ce România a produs:3 100 t în 2009; 8 390 t în 2016 şi 9 130 t în 2020. Rusia a avut o producție de 702 300 t în 2016 şi 924 100 t în 2020. Bulgaria apare cu pondere importantă la producția de cupru, în raport cu România, însă în privința aurului comentariile sunt de prisos, cu o producție de: 4 482 kg în 2009; 7390 kg în 2013; 7 920 kg în anul 2016 şi 9 349 kg în 2020.
Un aspect important în piața metalelor de care depinde politica ecologistă a Europei este ponderea pe care o dețin anumite țări, cu implicații de mediu, economice etc. Pentru anul 2020 sunt exemplificate câteva vulnerabilități:
- cobaltul este produs de R. D. Congo cu o pondere de 67,07 % (86 591 t din totalul mondial de 129 110 t);
- paladiu – Rusia cu 41,02 %;
- China deţine un puternic monopol la: galiu cu 95,39 %; germaniu cu 89,58 %; mercur cu 87,03 %; wolfram cu 81,65%; bismut cu 78,84 %; vanadiu cu 66,14%; pământuri rare cu 62,15 % (o scădere datorită intrării pe piaţă a SUA, care a deținut o cotă de 17,3 % în 2020); telur cu 58,56 %; aluminiu cu 56,74 % etc.
Această statistică trebuie să îngrijoreze decidenții din Europa şi în special din România în actualul context economic, geopolitic şi al războiului prin care situația pieței produselor miniere, de care depinde dezvoltarea, devine incertă şi cu consecințe pentru cei dependenți de aceste resurse. Ultimele crize au dovedit importanța valorificării durabile a resurselor naturale. Considerăm că teoriile ecologiste împinse la extrem nu duc la bunăstare, din contră se produce o degradare atât a mediului cât şi a relațiilor sociale.
Despre România se știe că este o țară bogată în resurse minerale, dovadă stă interesul purtat de-a lungul istoriei a marilor imperii. Au fost realizate numeroase calcule privind volumul de resurse exploatat şi exportat fără prea mari beneficii pentru comunitățile şi teritoriile din care au fost extrase. Dacă se poate estima cât s-a dus, rămâne întrebarea cât a mai rămas? pentru a înțelege starea de fapt în care ne aflăm şi demersurile purtate. Interesele sunt prea mari, iar noi prea mici la viziuni. Estimările realizate arată că mai deținem resurse importante, dar cu numeroase inadvertențe, în sensul subevaluării. Estimările presupun şi erori care pot fi voite sau limitate de nivelul tehnologic şi științific din momentul respectiv. În cazul României rămân câteva întrebări legate de situații particulare privind proiectele miniere. Proiectul Roşia Montană este cel mai controversat, cu multe întrebări, inclusiv de ce mina de stat trebuia închisă în perioade de creșteri de prețuri etc. Un alt proiect de exploatare a zăcământului Bucureşci – Rovina naște multe necunoscute despre estimări de resurse sau punere în operă. Acest zăcământ a fost studiat de mai mult timp, însă cu subestimări. În literatura de specialitate acesta apare în numeroase lucrări, din care dorim să amintim lucrarea profesorului Aron Popa – Mineritul aurifer din Apuseni – în care este descris, citat “Au fost executate mai multe galerii de coastă care au interceptat fracturi filoniene aurifere însă de mai puțină importanță economică“. În lucrarea Resursele Minerale ale României, vol. II, la MA-087 (MA – Munţii Apuseni): Bucuresci - Rovina este descrisă situaţia, citat “Programele de exploatare întreprinse în ultimele două decenii, finanțate de companii de explorare străine, au pus în evidență la Rovina şi Colnic volume de resurse şi mineralizații cu conținuturi de aur şi cupru superioare celor furnizate de întreprinderile de stat înainte de anul 1998“. Un alt caz: MA: Izvorul Ampoiului (Valea Dosului) “pentru zăcământul filonian epitermal Haneş resursele estimate după anul 1998 sunt de cca 18,7t aur, mai mari decât cele estimate înainte de 1998, de cca 1,4t aur“ (o mică eroare). Estimările recente din proiectul minier Rovina - eurosunminig.com/ro – publicate de compania care a realizat cercetările de prospecțiune şi explorare arată că zăcământul este al doilea ca mărime din Europa, cu aproximativ 400 milioane tone de resurse confirmate. Conținutul în metale este de 217 t aur şi 635 000 t cupru.
Un alt caz controversat din istoria mineritului din România este cel de la Roșia Montană. Din datele publicate în articolul din Revista Minelor nr. 9/2004, autor A. C. Gulaci , conținutul în aur al minereului extras este de 0,98 g/tonă. În acest articol sunt date și alte conținuturi din Poligonul Aurifer al Munților Apuseni și Bazinul Baia Mare. După încheierea lucrărilor de cercetare/ explorare, compania SC ROȘIA MONTANĂ GOLD CORPORATION publică datele referitoare la rezultatele din perioada ianuarie 1998 - mai 2005 cu rezerve de 214,9 milioane tone cu conținuturi medii de 1,76 g aur/ tonă și 6,88 g argint/ tonă.
Este condamnabil modul în care s-a gestionat potențialul resurselor minerale din România, inclusiv prin statisticile privind conținuturile. Un exemplu elocvent este prezentat în lucrarea „Strategy of the Romanian mining industry”, autor M.S. Găman, publicată în Environment friendly policy in mining activities, 2005 (lucrările unui seminar internațional), unde în mod tendențios este prezentat pe două coloane conținutul din România și din lume, cu diferențe semnificative. Un exemplu pentru plumb + zinc în Baia Mare, conținuturile sunt date între 1,6% și 2,6 %, în timp ce în coloana „World deposits”, conținuturile sunt cuprinse între 6 și 10% (date înainte de aderarea României la Comunitatea Europeană). În România, conținuturile sunt secrete, însă apar pentru anumite perimetre în diferite lucrări. În lucrarea „Resurse minerale ale României”:
- Conținutul din perimetrul Penigher – Turț: Zn 2,9...5,4%; Pb 0,9...5,3%( Pb + Zn = 7,25% - media ); Ag 150 g/t; Au 0,8 g/t și metale rare Ga, Tl, Te, Sb, Co, Ni (pentru prețurile din ultimii ani, valoarea în zăcământ este de 340 dolari/tonă).
- Perimetrul Gura Băii – Burloaia: Zn 5,46...4,38%, Pb 2...2,39% ( Pb + Zn = 7,115 % - media ) ; Cu 0,43...3,44%; Ni 15...17 g/t; Sn 348...1937 g/t (valoare 400 dolari/tonă).
- Perimetrul Leșu Ursului: Zn 6...7%; Pb 2...2,5% ( Pb + Zn = 8,5% - media ); Cu 2,25...2,75% (467 dolari/ tonă).
O analiză a mai multor date ale conținuturilor publicate (pentru bazinul minier Baia Mare), arată că valoarea în zăcămănt a metalelor aur, argint, plumb, zinc și cupru se află în limitele a 500 – 900 dolari/tonă minereu (pentru mai multe perimetre). Cea mai mare mină din lume de cupru, aur și argint se află în Indonezia (mina Grasberg), unde se fac exploatări la zi și în subteran la altitudini cuprinse între 3200 și 4200 m. Conținuturile medii sunt de 1,09 % cupru; 0,98 g/tonă aur; 3,87 g/tonă argint. Valoarea în zăcământ este de 159,5 dolari/tonă minereu. În 2018, guvernul Indonezian a cumpărat acțiuni de 3,85 miliarde de dolari pentru a deține pachetul majoritar de 51%. La Roșia Montană, cu conținuturile publicate de 1,76 g/tonă aur și 6,82 g/tonă argint, valoarea metalelor în zăcământ este de 110 dolari/tonă. Pentru zăcământul aflat în exploatare de la Roșia Poieni, cu un conținut mediu de 0,4%, valoarea este de 36 dolari/tonă.
Mențiune - Costurile în exploatarea la zi sunt semnificativ mai mici decât cele în subteran. Prin metode de exploatare cu rambleierea ulterioară a spațiului, se reduce impactul de mediu a unei exploatări subterane. Prin recuperarea metalelor rare și pământurilor rare, valoarea tonei de minereu crește considerabil.
Toate aceste inadvertențe demonstrează incapacitatea de a ne valorifica potențialul de resurse minerale, iar acum ne plângem de milă.
Interesul economic față de un zăcământ este contextual şi este influențat de: piaţă, nivelul tehnologic, constrângerile de mediu, acceptanța comunităților locale, implicarea şi interesul autorităților şi guvernelor etc.
Din realitățile ultimelor decenii se remarcă că cei care au mizat, prin viziuni clare, pe exploatarea şi valorificarea resurselor minerale, au câștigat. Viitorul este pe aceeași direcție şi sens, fără o analiză extrem de complicată, doar cu un minim de cunoștințe despre dezvoltare şi o privire atentă la consumul de materiale necesare pentru a construi, fabrica etc. România în ultimele trei decenii a abandonat acest demers, chiar dacă a avut o experiență milenară şi resurse importante. În schimb, a transformat perimetrele miniere (prin abandonare şi nu închidere sau conservare) în surse de poluare cu un impact major şi greu de controlat, adică oportunitățile au devenit pericole. Europa a propovăduit că exploatarea resurselor minerale este pentru cei mai puțin dezvoltați şi că ea va cumpăra ieftin şi va vinde scump (fiind producătoare de tehnologie şi nu utilizatoare). Din păcate, această abordare nu a fost nici corectă şi nici eficientă. Considerăm că țările dezvoltate şi capabile de a produce tehnologii curate sunt obligate să se implice în exploatarea resurselor pentru a diminua impactul de mediu, dacă îl considerăm global. A lăsa exploatarea pe seama țărilor subdezvoltate unde se realizează minerit artizanal, cu implicarea copiilor, cu metode rudimentare care generează poluare excesivă, instabilitate politică, reprezintă iresponsabilitate şi o crasă ipocrizie. Îngrijorător este faptul că majoritatea producției minerale se realizează în țări instabile sau extrem de instabile politic.
Pentru exploatarea cobaltului în R.D. Congo lucrează în mineritul artizanal între 150 000 şi 200 000 de persoane, de care depind economic mai mult de un milion de oameni. Acești mineri sunt expuși unor riscuri majore de accidente şi sănătate, nu sunt monitorizați de autorități, iar estimările independente apreciază numărul de mineri morți care lucrează ilegal la 2 000 în fiecare an https://mine.nridigital.com/mine_oct21/artisanal_mining_drc
Această situație este similară în numeroase regiuni de pe tot globul, în care mineritul artizanal a avut şi mai are o pondere foarte mare.
Scriem această poveste cu date despre minerit în speranța că cei care au distrus sau cei care au blamat această activitate vor înțelege ceva.
Completare date din raportul pe anul 2023
Producția mondială a anului 2021 s-a ridicat la 17,9 miliarde de tone cu o creștere semnificativă a valorii producției de 5133,7 miliarde de dolari (fără diamante). Producția în 2020 a fost de 17,2 miliarde tone cu o valoare de 3063,858 miliarde dolari, arătând importanța economică a resurselor minerale.
China, principalul producător cu o pondere de 25,4%, a realizat venituri de 879,461 miliarde de dolari, urmată de SUA cu o pondere de 12,1% și venituri de 652,348 miliarde de dolari și Rusia cu 9,2% și venituri de 506,217 miliarde de dolari (fără diamante).
Rusia a rămas cel mai mare producător de diamante cu o creștere față de anul 2020 la 23 470 180 ct. (pentru pietre prețioase) și 15 646 790 ct. (pentru diamante industriale).
Creșterile semnificative ale producției au fost la litiu, galiu, telur, respectiv pământuri rare.
Menţiune : Prin acest material dorim să actualizăm, dezvoltăm şi reiterăm informațiile şi ideile din criza energetică versus cea a metalelor.
11 Decembrie 2022
Completare date din raportul pe anul 2024
Producția mondială a anului 2022 s-a ridicat la 18,67 miliarde de tone cu o creștere semnificativă a valorii producției de 7509 miliarde de dolari (fără diamante).
China, principalul producător a realizat venituri de 1437 miliarde de dolari, urmată de SUA cu venituri de 1014 miliarde de dolari și Rusia cu venituri de 720 miliarde de dolari (fără diamante).
China produce 26,4% din producția minieră, urmată de SUA cu o producție de 12,2%, Rusia cu 8,5% și Australia cu 6,9%, iar restul lumii 46% pentru anul 2022.
Rusia a rămas cel mai mare producător de diamante cu o creștere la 25 154 350 ct. (pentru pietre prețioase) și 16 769 560 ct. (pentru diamante industriale).
China este cel mai mare producător pentru 28 de metale și minerale
Cobaltul este produs în continuare de R.D. Congo cu pondere de 69,5%.
Producția mondială a crescut peste tot în lume, în schimb a scăzut în Europa, cu o pondere de 35,6% între anul 2000 și 2022.
Graficul evoluției producției de minerale
August 2024
Bibliografie:
Reichl, M. Schatz - World Mining Data - Minerals Production, vol.39 Vienna 2024.
Reichl, M. Schatz - World Mining Data - Minerals Production, vol.38 Vienna 2023.
Reichl, M. Schatz - World Mining Data - Minerals Production, Volume 37, Federal Ministry of Agriculture, Regions and Tourism Stubenring 1, 1010 Vienna, 2022.
World mining data PDF files 2015 - 2023
Aron Popa - Mineritul Aurifer din Munţii Apuseni, Editura Infomin Deva, 2000.
Emil Constantinescu, Nicolae Anastasiu – Resursele Minerale ale României Vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2017.
https://eurosunmining.com/ro/home/